06.08.2009

8.00. Ieri parcă adormisem devreme tare. Noaptea evident a plouat mult. M-am trezit de câteva ori în răpăit de ploaie, înceta un timp apoi se-apuca iar. Cum plouă şi acum n-am nici un chef să-mi scot nasu’ din cort. Stau, citesc, mă uit în hărţi, dorm mă trezesc iar. Pur şi simplu mă dor oasele de-atâta dormit. Iau un algocalmin contra febrei musculare.

9.00. Îl aud pe Dragoş cântând. Alifantis şi Bacovia:

„…plouă, plouă, plouă, plouăăăăăă….”

„…vreme deeeeeeee beeeeeţiiiiiieeeeeee…”, îi răspund amuzat…

Vorbim fiecare din cortul lui. Facem planuri ce să facem azi. Eu sunt de părere că dacă stă ploaia putem s-ajungem la Podragu. Facem până acolo vreo 5-6 ore. Numa’ de-ar sta ploaia asta nenorocită. Îl aud pe Aripoc bocănind ceva la cort. Vrea să plece, să coboare la Bâlea. Se simte tot rău, are febră musculară şi el probabil, etc. Las’ că mai venim noi pe Deal că doar nu pleacă de-acolo. Gândesc corect dar tristeţea tot nu mi-o pot opri.

10.30. Aripocu a terminat de strâns şi se consultă cu Dragoş pe unde să coboare în Bâlea. Îşi ia rucsacul vine pe la mine ne strângem mâna. Îi spun că e ok să fie el în siguranţă, restul… Pleacă.

11.00. Plouă placid. Dragoş mă întreabă ce facem. Îi spun că stau până pe la 12 şi dacă nu se opreşte plec pe ploaie la Podragu. Se hotărăsc şi ei să facă la fel.

11.51. Un tip cu o fetiţă de câţiva anişori curăţă oalele de la primus. Fetiţa e superbă şi tare vioaie, vorbesc cu tatăl ei. Îmi spune că e şi cu băiatul mai mare. Avem idei asemănătoare despre creşterea copiilor, determinare, ambiţie, sănătate şi alte câteva lucruri care stau şi în puterile noastre să le transmitem copiilor. Sper ca Domnu’ Vlad să fie mândru de mine într-o zi, sper să-l văd pe el şi pe Maneluş cu Lance şi cu Oria peste câţiva ani pe Deal, uite… măcar de la Bâlea pân-aci, la Capra… 45 de minute.

12.20. Am rucsacul aproape gata. Dragoş şi Mărgineanu când mă văd atât de hotărât îmi spun că vin şi ei. Câţiva bulgari care se făcuseră pulbere aseară cu nişte tipi din Cluj pleacă deja, tot către Podragu. Culmea este c-a stat şi pl0aia. Dragoş şi Mărgineanu merg bine motiv pentru care îi las să strângă şi plec convins că mă vor ajunge.

13.00. Cei doi mă ajung undeva pe curba de nivel şi ne tragem puţin sufletul.

14.05. Drumul coboară brusc spre stânga în Căldarea Fundu Caprei. Socotesc dezagreabilă coborârea, dar mă ţin de ei. Suim spre Portiţa Arpaşului, urcuşul îmi pare iar tare greu în ritmul lor. Le spun că nu pot ca ei şi să meargă fără mine că mă descurc. Sunt drăguţi şi mă aşteaptă la Fereastra Zmeilor. Îmi trag sufletul şi fac schimb de mailuri cu Dragoş. Dragoş vrea neaparat Plaiu Foii astfel că vrea să meargă azi 9 ore, până la refugiul Viştea. Mărgineanu zice că ea trebuie să fie sâmbătă acasă deci va coborâ la Podragu şi apoi pe Valea Podragului în Victoria. Asta înseamnă că vor merge împreună până în Şaua Podragului. Acolo vreau să pun eu cortul ca să nu mai cobor la Cabană pentru că urcuşul de acolo în creastă e cam de o oră.

14.24. O iau înainte până la Trei Paşi de Moarte. Mai un cablu, mai un băţ şi ajung pe creastă. De-acolo ei o iau înainte. Vin şi io cătinel. Ne întâlnim cu un grup ce vine de la Podragu. Au rucsaci mici, au venit ieri de la Bâlea, au făcut Moldoveanul, au dormit la Podragu şi acum se întorc.

14.53. Sunt singur pe creastă. Am un sentiment straniu de copil lăsat singur acasă. Practic, o stare de mulţumire. Sunt nori deci nu e foarte cald dar nici nu plouă, e placut. Mă aşez pe potecă şi mă uit spre Ardeal.

15.13. Am ajuns la Monumentul Nerlinger. În partea sudică se vede lacul Buda, triunghiular.

16.05. Trec de Parul de Fier şi încep să sui Arpaşu Mare. Departe în vârf îi văd ultima oară pe Dragoş şi Mărgineanu. Poteca e plăcută, mărginită de flori care parcă au fost plantate acolo.

16.34. O iau înainte şi încep urcuşul pe Mircii. În stânga se vede Podu Giurgiului. Urcuşul nu e greu şi în curând ajung în vârf. Mircii se coboară greu, e multă multă stâncărie şi bolovăniş. Practic nici nu este o potecă foarte clară ci doar marcaje unde şi unde între care cobori la liber.

17.25. Podu Giurgiului. M-a cam ucis la genunchi coborârea. Las în stânga lacul, apa nu-mi inspiră încredere şi nu iau. Mai urc o vreme pe curba de nivel şi găsesc un izvor fain. Beau apa rece ca gheaţa şi stau vr’un sfert de ceas.

18.00. Şaua Podragului. În faţă pe potecă doi ciobani cu câini şi toate oile depozitate. Stau să mă socotesc… Am unde pune cortul, cam într-o rână dar merge. Mă gândesc dacă pentru 45 de minute de urcat nu cumva ar merita să dorm la cabană ca să nu mai pierd vremea dimineaţă uscând cortul. Mă hotărăsc să cobor, mai ales că-i promisesem o bere la Mărgineanu dacă ajung până aici. O iau deci pe potecă în jos pe-o ceaţă de-ţi scoteai ochii singur.

18.30. Cabana Podragu. Are un aer prietenos şi e deja destul de populată. Cabaniera mă întreabă dacă-mi place patul şi dacă vreau mămăliguţă cu brânză. Da. Vreau mămăliguţă. Las rucsacul şi beţele după uşa dormitorului şi ies pe terasă. Pe hol iacă mă-ntâlnesc cu Mărgineanu.

19.00. Mădălina a fost surprinsă că mă vede pentru că iniţial am zis că nu cobor din creastă, ea tocmai a mâncat ceva şi-şi ducea tava. Se întoarce şi bem bere Ursus cu 12 RON cutia. La masă întâlnim doi bucureşteni, ea şi el, simpatici foc şi tare prietenoşi. Merg în direcţie opusă faţă de noi. Omul fumează pipă. Aşa a reuşit el să se lase de ţigări. Şi-a luat pipă de pipă, nu aşa… tutun de firmă, futac, tot ce trebe. Îşi umple pipa în sala de mese şi ieşim pe terasă. Îşi iau şi ei două beri.

Mărgineanu zice că vrea să coboare de la cabană pe Valea Podragului. Îi zic să vină şi ea mâine pe Moldovan şi coborâm apoi prin Portiţa Viştei. Stă şi se gândeşte apoi se hotărăşte să nu mă lase singur până pe Moldovean, mai ales că iar stă să plouă. Îmi spune însă că drumul până la Victoria din Portiţa Viştei durează vreo 6 ore şi că e criminal de-a dreptul, l-a făcut anul trecut cu Dragoş şi nu i-a plăcut deloc pentru că e plin de grohotiş şi forestierul dinainte de Victoria e interminabil.

Mai stăm o vreme pe terasă, ne mai aranjăm în cameră. Dormitorul doi al cabanei are 16 paturi cred. Camera în sine este separată în două de un fel de zid care nu urcă până în tavan. Paturile sunt suprapuse. Bucureştenii dorm unul deasupra celuilalt, eu lângă uşă jos, Mărgineanu lângă fereastră. Suntem vis-a-vis de bucureşteni.

20.04. Cabaniera vorbeşte cu nişte tipi din Victoria. Un tip a căzut de pe Tărâţa cam 150 m. Toată lumea intră într-o panică generalizată. Nu neapărat c-a căzut omul, ci că nu este semnal să sune acasă dacă se dă cumva la televizor.

20.50. Suntem prin cameră mai stăm de-o poveste. Corina vine să ne anunţe că e gata mămăliga cu brânză. Mai toată lumea se cărăbăneşte către sala de mese.  Acolo stăm toată seara de vorbă cu miticii cei prietenoşi.S unt soţ şi soţie şi umblă mult pe munţi, în toate sezoanele. Ştiu bine Bucegii şi au fost chiar anul ăsta în Parâng. Îmi spun că au fost impresionaţi de refugiul Agăţat, unde-şi doresc să meargă şi acăsenii.

Ne povestesc apoi că s-au întâlnit cu un tip solitar, îmbrăcat în roşu, care voia s-ajungă la refugiul de sub Viştea. Era Dragoş, se pare că a mers bine şi a ajuns. Unul din băieţii cabanierei ne povesteşte că azi-dimineaţă de la cabană a plecat o tipă care făcea creasta singură. O  recunoaştem din descriere pe Monica şi ne bucurăm pentru ea. Stăm destul de mult la poveşti, mai bem o bere apoi mergem în dormitor.

Stabilim cu Mărgineanu să plecăm a doua zi devreme, pe la 7.00. Ne punem în paturi. Poveştile mai continuă şi aici. În patul de deasupra mea stă un tip bine făcut din Ploieşti. Are un izopren dublu decât unul obişnuit ca lăţime, zice că nu vrea el să şi-l taie. Îl întreb dacă e gata centura Ploieştiului. Îmi zice că centura aia nu e a lui, nici a mea… e a urmaşilor urmaşilor noştri. Râde tot dormitorul în hohote.

Corina dăduse drumul la generatorul de curent. Nu-l lasă mai mult de 15 minute. Noroc c-avem frontale. Nu mai ştiu cât e ceasul… 22? 23? Contează?

Dorm…

Pozopovestea aici.