Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/piatra-craivii-cu-iesire-prin-cheile-turcului/

Duminică, în 15.05.2011, programaserăm noi o tură destul de dură de biclă şi anume:

Craiva – Piatra Craivii – Fabian – Sfredelaşu – Cheile Turcului – Întregalde – Cheile Întregalde – Cheile Gălzii – Mesentea – Benic – Galda de Jos – Cricău – Craiva

Traseul l-am derivat pe bikemap din unul de trekking mai vechi şi ne-au rezultat cam 44 km şi o diferenţă de nivel de cca. 900m.

Duminica a debutat cu un ghinion. Ne hotărâsem să pornim din Şard, aşa că am dus biclele acolo. Când scot dslr-ul o surpriză neplăcută, filtrul UV care proteja lentila era crăpat. Am crezut că e doar atât, dar lentila nu mai focaliza. Ne-am cam stricat puţin dimineaţa din această cauză dar am decis că e ok să facem poze cu aparatul lui Domnu Vlad, un Canon A530 veteran.

Plecăm aşadar din Şard, chiar de lângă barieră.

Mergem fără grabă până ajungem pe drumul dintre Şard şi Ighiu, unde Piatra Craivii îşi arăta deja frumoasa siluetă.

Ajunşi în Ighiu facem dreapta către Bucerdea Vinoasă. Puteam s-o luăm pe-acolo către Piatră, dar am preferat să mai mergem până în Craiva. Găsim indicatorul si facem stânga prin sat. La puţină vreme de la ieşirea din Craiva ne apare in faţa ochilor, în dreapta undeva, biserica din Craiva Veche, un sat acum părăsit.

Lanţul ghinioanelor continuă… Aparatul foto al lui Vlad dă semne că are bateriile pe terminate. Nu ne vine să credem, ne gândim ce vom face fără pozopoveste şi multe altele. E clar că suntem puţin supăraţi. Încercăm să economisim bateria, mie imi trece prin cap să iau cele două baterii AA din GPS dar Alex nu este de acord; vrea traseul inregistrat pe GPS chiar daca rămânem fără poze. Ok.

Nu avem multă vreme timp de supărare pentru că panta devine numai bună de push-bike…

Unele porţiuni erau mai domoale dar gravate cu urme adânci de tractor. Le biciclim dar mai greu…

Ne-apropiem de piatră. Ne depăşesc doi motociclişti de enduro, vreo trei ATV-uri şi-o Vitara. ATV-iştii nu uită să ne spună că-i greu la deal. Le răspundem că o să fie mai uşor la vale…

Ajungem la stâna de sub piatră, luăm apă de-acolo apoi ajungem la poteca care urcă deasupra, pe Piatra Craivii. Sus vedem un grup de trekkeri care discută veseli câte în lună şi-n stele, dar noi o s-o urcăm altădată, când suntem fără bicle. Îi auzim pe cei de sus pentru că e linişte, enduriştii au coborât în Valea Cricăului.

Începem să biciclim tot mai mult, porţiunile de push-bike se răresc, ba chiar de sub vf. Fabian ne dăm drumul la vale un pic.

Mergem către Sfredelaşu unde ne-ajunge Vitara care coboară în stînga pe Valea Bucerzii. După Sfredelaşu mă iau dintr-un reflex aiurea pe bandă roşie. Nu trebuia sa mai urcăm deloc de-aici, de-aia-s cam debusolat. Alex îmi zice că parcă trebuia să mergem pe triunghi roşu, aşa că am revelaţia că-s zăpăcit şi că ne îndreptăm spre Ciumerna. Nici o hiba, avem ocazia să biciclim înapoi la vale. Deşi coborâm Vlad nu vrea să se urce pe biclă. Într-adevăr, poteca e îngustă şi invadată de smocuri mari de iarbă. Intrăm curând în pădure, ajungem la casa părăsită unde ştiu sigur că trebuie s-o luăm în dreapta dar poteca n-o văd. E primăvară şi vegetaţia a invadat totul. Găsesc drumul mai mult mergând pe track. Trecem prin urzici, eu sunt în scurţii de biclă, Domnu Vlad, mai deştept şi-a luat colanţi pe sub ei. Coborâm efectiv abrupt. Cobor cu bicla, mă întorc după a lui Vlad. El se enervează că alunecă pe frunze, nu-i prea place pădurea sau poate n-am ştiut eu încă să-l fac s-o iubească…

La un moment de odihnă, Vlad îmi atrage atenţia să nu mă mişc brusc că este un şarpe lângă potecă, în spatele meu. Era într-adevăr unul frumos de tot, negru cu modele albe şi parca avea şi un fel de puf pe el. Era mic, 30-40 cm şi subţire cât degetul mic. Se uită la noi şi se retrage sub stâncă, fără grabă.

Gata. Am ieşit şi din pădure, se vede drumul şi Pârâul Găldiţa. Aici e chiar abrupt. Fac un carry-bike până jos de două ori. Vine şi Vlad. Mi-e sete rău, duc repede bicla mea pe pod şi mă întorc cu bidonul să iau apă din Pârâul Turcului. E numai bună, nu-i foarte rece.

Între timp, o mogâldeaţă apare din Cheile Turcului….

Cum s-au terminat şi bateriile la aparatul lui Vlad, facem poze cu telefonul mobil. Ştim că sunt urâte, dar asta e, azi am avut ghinion cu partenerii media… 🙂

Pe şosea, Domnu Vlad intră în priză parcă:

„-Vai mie! O şoseaaaaa! Deci mi-ai păstrat surpriză coborârea…. Hei… am şi uitat cum e să pedalezi…”

Acestea fiind zise, Vlad se lansează la vale. Lansează e un fel de-a spune… El are 7 pinioane la Focusul lui, pune pe foaia 3 pinionul 7 şi pedalează de parcă de asta ar depinde viaţa noastră. E la vale, e uşor, valea e plină de oameni la picnic iar noi mergem cu 35-40 la oră pe Valea Gălzii în jos.

20 de kilometri de coborâre frate… asta face toţi banii !!!

Alex a stabilit că eu sunt vagonul şi el e locomotiva, deci n-am voie să-l depăşesc. Nici n-aş putea!

Pe lângă Piatra Cetii, un pic mai jos de forestierul care coboară din Dealu Geoagiului, Alex reuseşte să depăşească o maşină… Era normal, maşina mergea cu 30 la oră că erau gropi… Toată Valea Gălzii, Piatra Cetii şi Piatra Bulzului au fost nevoite să-i asculte bucuria.

Faza amuzantă a turei este că Domnu Vlad face ca trenu:

„u-uuuuuuuu ciki-ciki-ciki-ciki, u-uuuuuuuu ciki-ciki-ciki-ciki”

Oamenii îl aud, dar când se întorc nu văd decât un tip de vârstă mijlocie, mai plinuţ, pedalând de zor transpirat şi roşu de efort în spatele unui copil. Ne amuzăm toţi, e Duminică doar…

Prin Benic Vlad dă primele semne de oboseală. I s-a epuizat energia, asta şi pentru că n-a mâncat de-ajuns. În Mesentea merge pe marginea drumului prea mult, prinde o bordură de 4-5 cm şi cade. E furios iar, da-i mai revine energia, probabil de la adrenalină. E prea obosit ca să mai pedalăm 10 km până-n Şard să încheiem bucla aşa că o chemăm pe mami cu maşina de asistenţă.

În aşteptare studiem un melc mic şi prost care vrea să-şi iasă din cochilie…

Track-ul GPS EXACT atât cât am fost cu biclele se află la începutul postării.

Pe bikemap.net se afişază 47.4 km, GPS-ul nostru arată 48,6, probabil diferenţa sunt rătăcirile. Diferenţa de altitudine a fost de 1070 m. Reamintesc că Domnu Vlad este un copil de 8 anişori. 🙂

Tura a fost mult mai faină decât pozopovestea, dar aceasta, aşa amărâtă cum e de data asta, se găseşte pe pagina noastră de pe picasa.

Acăsenii