Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/valea-sadului/

Sâmbătă, 28 Mai 2011, acăsenii au tras o tură faină de tot cu biclele pe traseul:

Păltiniș – Poiana Muncelu – Rozdești – Gâtu Berbecului – Sădurel – Râu Sadului – Sadu – Cisnădie.

În total am parcurs 54.9 km într-o coborâre superbă de cca. 800 m în altitudine. Scopul practic al turei este familiarizarea cu ridicarea din șa pe offroad și sporirea intervalului de viteză la coborâre în care Domnu Vlad se simte în siguranță. Celalalt scop este cunoașterea văilor dintre Munții Cindrel și Munții Lotrului. Această cunoaștere se va finaliza odată cu tura pe Valea Frumoasei când vom privi Valea Sadului de pe Cindrel și vom vedea că Lotrului și Cindrelul se unesc ca un H în care linia din mijloc este Șaua Șteflești.

Ne îndreptăm deci spre Păltiniș. Oprim la izvorul de la intrare și ne umplem bidoanele de apă, apoi ajungem în parcarea de la telescaun. Trebuie precizat că Domnu Vlad este fan Cargo, așa că și-a luat bandană și repetă mereu melodia „Călare pe motoare”.

O luăm hotărâți pe lângă Cabana Nora Păltiniș, trecem pe lângă ramificația cunoscută spre Poiana Găujoara. Hotărârea ne dispare la fel de repede când vedem că panta se intărește. Mai călare mai de-a push-bike-ul ajungem cam în 45 min la cantonul Muncelu. Acolo facem o pauză, cât să simțim bine mirosul superb de brad. Ne-apucăm de coborâre. E fain… Întâlnim câteva porțiuni noroioase, dar în rest coborârea e tare faină. Cu vreo 5 km înainte de a ajunge în Vale, un câine de sub o mașină era cât pe ce să ne hăpăie picioarele, noroc cu tanti stăpâna lui care l-a liniștit cât de cât. Ajungem pe Valea Sadului, vedem drumul ce coboară de la Șteflești, reînnoim rezervele de apă și pornim mai departe pe vale. Domnu Vlad nu se poate abține să nu practice una din îndeletnicirile sale favorite, și anume aruncatul cu pietre în râu.

După ce aruncăm o vreme pietre în apă, plecăm mai departe. Dăm de lacul Negovanul și facem penultima urcare pe ziua de azi.

Înainte de un cot al drumului găsim singurul loc de unde am putut vedea lacul și barajul. Facem pozele de rigoare, filmăm și ne punem la drum, că mai aveam ceva de mers. Am uitat să vă spunem că la vreo 5 km de Rozdești am întâlnit trei băieți din echipa Geiger de la Sibiu. I-am recunoscut deîndată după echipamentul alb pe care îl au. Acuma, bine, ei urcau valea, ceea ce vom face și noi în anii următori.

În rest, multă-multă distracție… Coborâm lejer sau în viteză, mai oprim la câte un izvor, vedem Tabăra de la Sădurel, trecem prin Râu Sadului, pe care sincer l-am crezut mai izolat, dar acum sunt afise mari cum că dintr-o finanțare pe fonduri europene se va asfalta drumul până acolo. Drumul este deci plin de pietriș, atenție la curbe dacă mergeți cu bicla pe-acolo. Ajungem în Sadu pe asfalt bun și facem stânga spre Cisnădie. Aici avem parte de o ușoară urcare… o facem pe bicle în bombănelile de neînțeles ale lui Alex. Mă rog, totul e bine când se termină cu bine, deci iată-ne ajunși în Cisnădie.

A fost o tură faină de tot, de relaxare și însușire a unor deprinderi. Din punctul acesta de vedere mai avem încă de lucrat la ridicarea din șa pe coborâre offroad, dar ne așteaptă Valea Frumoasei să ne mai antrenăm. Domnu Vlad zicea că tura asta „a fost frumoasă ca o bomboană”. Deh… cui nu-i place să coboare 50 km pe biclă… 🙂

Track-ul GPS luat de noi în aceasta tură (ca de obicei, fix cât am fost cu biclele) se gasește la începutul postării.

Cât pe-aici să uităm de pozopoveste, care este, tot de obicei pe pagina noastră de pe picasa.

Acăsenii