Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/2500-04lespezi-si-06cornu-caltun/

În acest episod se va relata povestea ascensiunii a încă două vârfuri de peste 2500m de către Vlad-Alexandru Faur, numit de prieteni Domnu Vlad.

Așadar, în data de 08.08.2011, Domnu Vlad a urcat pe vf. Lespezi (2522m), iar apoi a avut curiozitatea să urce și pe vf. Cornu Călțun (2510m).

Povestea începe cu ploaie! Multă, multă ploaie. Prognoze meteo total nefavorabile, coduri galbene, etc., chestii care ne-au ținut deci în casă de aproape o lună. Ne simțeam un pic neumblați. În data de 07.08.2011 era ziua balenului, zi care, surprinzător, a debutat cu soare. O privire rapidă pe Meteoblue ne arată că în 08.08.2011 va fi soare la Bâlea.

Ups! Rucsacii și la Bâlea.

Plecăm pe la 11 din Alba Iulia, mai stăm prin Sibiu la un Mac și ajungem pe la 14 aproape de Bâlea. Spun „aproape” pentru că la Bâlea nu se putea intra, coada era întinsă pe vreo trei serpentine.

Mai mergem, mai stăm, ne enervăm foarte, dar într-un final ajungem la prima tarabă cu brânză, semn clar că intrăm în Bâlea. Prindem loc în parcarea din dreapta cum urci din Cârțișoara. Plătim 5 lei și ne luăm rucsacii în spate, planul fiind să punem cortul la Călțun și a doua zi să urcăm pe Lespezi.

Pe măsură ce urcăm spre Curmătura Bâlii ne mirăm de puzderia de mașini, parcă s-a spart conducta, doamne iartă-mă! Ne-apucăm de urcat spre Paltinul. Ne mai întâlnim cu unu, cu altul, lume pestriță. Întâlnim o doamnă în șlapi, plăngând, să-i arătăm marcajul ca să poată ajunge în Curmătura Bâlii. I-l arătăm! Vrea să ajungă o altă doamnă, care ne povestise, 5 minute mai înainte, că s-au întors de pe Lăițel, că era nor.

Trecem prin Șaua Paltinului, de unde avem amintiri frumoase, ba cu o turmă de oi, ba cu un somnic de-al lui Alex pe vremea cănd avea 7 anișori. Trecem de cablurile de sub Turnul Paltinei, trecem Șaua Doamnei unde ne întâlnim cu un salvamontist care ne întreabă pe unde mergem și când venim, probabil să-și dea seama dacă știm ce facem.

Mai trecem niște cabluri pe care le știm de la 7 ani, deci avem amintiri cu ele.

La fix două ore de la plecare suntem la Sile Nicolau și începem urcușul spre Lăițel. Acolo ne dăm seama că norul nu ne lasă să vedem nici Călțunul, dar de plouat nu plouă așă că ne-apucăm de căutat geocutia „A walk in the clouds” pe care o și găsim dealtfel, spre marea bucurie a lui Alex.

Coborâm la Călțun unde pe un nor cumplit punem cortul iar Alex încinge un Nintendo.

Mai trece o vreme și vine seara. E 7 august și e ziua balenului care s-a rostogolit în jurul soarelui de 44 de ori, așa că petrecem împreună admirând vălătucii de ceață din Călțun.

A doua zi ne-am trezit pe o vreme superbă. Cerul era albastru, soarele sus. Pe cer, nici un nor! O luăm ușor pe lângă lac spre Portița Călțunului. În portiță, un spectacol superb. Trei capre negre cățărau peretele Călțunului. Doamne câtă agilitate! Ajungem în Strunga Doamnei unde constatăm cu uimire că s-au montat lanțuri. Le considerăm bune pentru urcare, pentru coborâre nu!

Ajungem în cel mai de jos punct al potecii și ne dăm drumul printr-un horn în Căldarea Berbecilor. Urmăm banda albastră până la un vâlcel cu apă pe care începem să urcăm, deloc ușor. Aproape de cotul benzii albastre spre sud ne întâlnim cu un alt tătic cu un copil, ceva mai mare, 13-14 ani. Ei vin din Valea Topologului și merg pe Negoiu. Frumos!

Ne despărțim de banda albastră și căutăm punctul roșu, care nu se lasă mult așteptat. Urcăm pe creasta înierbată. Vlad ajunge primul pe Lespezi.

Știm de remăsurarea vârfului la 2522m, dar GPS-ul nostru, ținut în mână (deci la 1m de sol), arată 2518m, așa că tindem să credem că valoarea înscrisă pe cruce (2517m) este cea corectă. La clasificarea de pe pagina 2500+ vom  ține cont însă de ultima valoare măsurată oficial și vom considera vf. Lezpezi ca având 2522m.

Începem să coborâm și să căutăm drumul spre Cornu Călțun. Greșesc brâna și aleg una prea sus. Coborâm mai mult descățărând până la o trecere rezonabilă. Ajungem la o brână pe care o știu eu și care te ajută să traversezi hornul sudic.

După horn greșesc din nou și urc pe o spălătură destul de alunecoasă. Într-un final vedem cele două momâi (vom constata că sus sunt mai multe) numite de Vlad „borne ciobanice”, denumire inventată de dumnealui în Parâng, și iată-ne pe Cornul Călțun (2510m).

Stăm aici cât s-o sunăm pe Mami și pe Aripoc, num-așa, ca să se știe unde suntem. 🙂

Începem coborârea, una lungă și grea. Coborâm vâlcelul cu apă și ne bucurăm de apa rece ca gheața. În Căldarea Berbecilor ne vedem cu domnul cu copilul cu care ne văzuserăm la urcare, ei veneau de pe Negoiu. Schimbăm câteva cuvinte. Omul îl admiră pe Vlad, că e bine făcut la 8 ani jumate și întreabă ce sporturi face. Domnu Vlad face MTB, tenis și înot, iar trekking-ul este activitate complementară, pentru sănătate.

Trebuie să știi că Alex Faur a fost un copil ce se îmbolnăvea extrem repede. Nu treceau două luni fără un tratament cu antibiotice. Prima oară când am constatat cu toții că altitudinea îi face bine, a fost la vârsta de 6 anișori când, la un urcuș din Bâlea până în Șaua Caprei, năsucul lui Vlad s-a desfundat ca niciodată până atunci. De-atunci considerăm Făgărașul un munte cu puteri magice, la figurat desigur, și venim aici de câte ori putem. Asta ca nu cumva să-ți imaginezi că suntem ceva demenți care târăsc copilul pe munte de nebuni!

Nu! În primul rând îi place lui Alex! În al doilea rândcopilul e mai sănătos pe verificate, de doi ani n-a mai luat antibiotic. Mai sunt și rândurile trei (că e mai puternic) și patru (că a văzut și a înțeles natura și muntele așa cum sunt). Ok, ok, n-am să-ți spun și celelalte câteva mii de motive pentru care Domnu Vlad urcă în munți, dar crede-mă, pentru noi muntele a fost un dar de la Dumnezeu!

Revin!

Urcăm în poteca spre Negoiu, ajungem în Strunga Doamnei apoi în Portița Călțunului și la lac. Ne tragem sufletul la refugiu, e 15.30. Planul este să mergem pe cruce albastră până la Tunelul Transfăgărășan. O luăm în jos. Pe-aici n-am fost niciodată.

Coborâm suspect de mult, îngrijorător chiar. La un moment dat începem să recuperăm ușor altitudine. Ajungem într-un loc în care se vede bine Turnul Paltinei și chiar Șaua Paltinului. Alex crede că vom trece Muchia Pisicii pe undeva. Când mă uit cât este de urcat nu-mi vine să cred, dar marcajul e proaspăt și se vede cum duce în diagonală spre sud, urcând până la un stâlp de marcaj. Alex ajunge acolo primul și mă așteaptă admirând Transfăgărășanul.

Poteca nu e chiar bine bătută, iar coasta e destul de abruptă, iarba alunecă tare. Mergem de 10 ore și suntem obosiți, încercăm să ne concentrăm cât mai mult. Mai trecem o muchie și vedem Cota 2000 apoi tunelul. Gata! Aproape gata! Acăsenii au făcut-o din nou!

Traversăm tunelul, chestie care-l încântă efectiv pe Alex. Ne luăm mașina și ne oprim la Bâlea Cascadă, să luăm ceva de la tarabe, ca de fiecare dată. Trebe să remarci că s-a actualizat și pagina 2500+ cu încă două vârfuri de peste 2500m. 🙂

Pentru că probabil nu vei urma exact traseul nostru, acăsenii au pregătit pentru tine trei track-uri pe care le poți descărca de la începutul postării ca să le folosești modular cum vrei.

Pozopovestea, precum se știe, se găsește pe pagina noastră de pe Picasa.

Acăsenii