Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/coasta-porumbelului/

Sâmbătă, 12.05.2012, veni vremea unei ture trecute ca obiectiv în planul estival 2012. O tură în Cindrel, pe unul din cele mai frumoase trasee montane ciclabile:

Săliște – Crinț – Coasta Porumbelului – Jina – Poiana Sibiului – Tilișca – Săliște

Dis de dimineață suntem cu biclele pe mașină, gata de drum…

Ajungem în Săliște și parcăm în centru, în prima parcare de lângă sensul giratoriu. Vladu trage o tură de recunoaștere până îmi iau și eu rucsacul în spate.

Într-un final pornim. Începem urcarea spre Crinț încetuț, pentru încălzire, bucurându-ne de fiecare clipă. Drumul e presărat cu cruci și troițe, iar Vlad îmi atrage atenția că seamănă foarte mult cel de la Cantonul Muncel spre Valea Sadului. Așa este. Drumurile din Cindrel au ceva specific, ceva numai a lor, dar n-aș putea să-ți spun ce, tre’ musai să mergi tu să vezi.

  Luându-ne cu vorba, la un moment dat văd ceva ce seamănă cu o râmă. I-o arăt Vladului care este cuprins de-o frenezie greu explicabilă:

„-E un miriapod, uite, are o mulțime de picioare…”

Între timp vietatea se încolăcește și-o lăsăm să-și vadă mai departe de drum.

Tot urcând, nu tare, ajungem în Poiana Soarelui, o poiană plină cu sculpturi în lemn. Vlad își imaginează că suntem în India și se exprimă printr-un entuziasm zgomotos la fiecare operă de artă, încercând să-i întrevadă semnificația.

Ca să nu mă lungesc, că poate vrei să vezi și pozopovestea, îți spun că am trecut prin Crinț și iată-ne sus pe Creastă. Coasta Porumbelului merge paralel cu Transalpina, pe care însă nu reușești s-o vezi, fiind la un deal distanță. Vezi însă valea și știi deja frumoasa șosea șerpuitoare pe sub păduri.

Ne place drumul, deja e mai mult coborâre presărată cu urcări scurte, pe care le faci din inerție sau pedalând doar de câteva ori. Pe o astfel de urcare aud un zgomot sec și încep să pedalez în gol.

Shit ! Am rupt lanțul și urechea la schimbător. No, de-acum să vezi aventură!

Nu sunt speriat, nu plec niciodată într-o tură cu Vlad fără să cunosc fiecare kilometru de traseu. Mai aveam cam 35 de km până în Săliște, cam 8 până în Jina. eram pe partea descendentă a profilului.

Ok, am zis că e în regulă să ne bazăm doar pe gravitație că astfel vom ajunge fără probleme la mașină, deci îmi dau drumul cu o voluptate pe care nu mi-o bănuiam pe toate coborârile. Vine și Vladu, mai prudent. În 20 de minute suntem în Jina unde, nașpa de tot! Tre’ să urcăm. Profilul general este descendent, dar, natural, mai are porțiuni de urcare, cea mai lungă de 2.5 km după Poiana Sibiului.

Până acolo însă, te simți efectiv în altă lume…

Pe șosea alte aventuri. Pe o porțiune de loc drept mă plictisesc să merg pe lângă, așa că îl pun pe Alex pe bicla mea, eu mă pun pe a lui și încep să-l remorchez cu o curea pe care o aveam la pantalonii de trekking din rucsac.

Măi… Așa distracție n-ai mai văzut demult. Vladu râdea cu lacrimi că eram caraghios pe bicla lui mică, eu pedalam nevoie mare, transpirat, bufnindu-mă şi pe mine râsul, pe alocuri.

Cum să-ți spun eu oare că era? Ma…într-un mare fel. Deci… un adult, pe o bicicletă de copii de 24 de inci, tragând un copil, pe o bicicletă de adulți. Râdeai să te spargi. N-am găsit pe nimeni primprejur să ne facă o poză, dar Vlad mai râde și acum, ba vrea să povestească și la școală…

Totul a fost cam așa până când am ajuns în satul Rod, de unde mai erau poate 18-20 km până în Săliște. De-acolo coborârea e continuă cu diferențe de intensitate. Așa am coborât, gravitațional, cu viteze între 13 și 48 km/h, până în Săliște.

Nici în Săliște copilul Vlad-Alexandru nu se putea opri din râs. 🙂

Acasă, vitejia este recompensată de mami cu zeci de pupe. 🙂

În total am făcut peste 58 km, din Săliște până în Crinț am urcat continuu 1030m, în total urcările au însumat 1579m. Nici una din cifrele astea nu pot exprima fericirea din noi, atât aceea de a fi împreună cât și aceea a copilului de a vedea un adult prostindu-se special pentru el.

Track-ul GPS îl găsești la începutul postării.

Pozopovestea se află pe pagina noastră de pe Picasa.

Pupici,

Acăsenii