acăsenii şi Creasta Cindrelului pe bicle

Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/creasta-cindrelului-pe-mtb/

În 17.06.2012, împreună cu Dom’ Vladu am parcurs cu biclele creasta masivului Cindrel de la Paltiniş la Oaşa. Ca recompensă pentru efortul făcut, ne-am dat apoi drumul pe Transalpină până la Săsciori.

Hai să-ţi povestesc cum o fost.

Trebuia să mergem sâmbătă în tura asta, dar Vladu e într-o perioadă în care e foarte ocupat, participă la tot felul de petreceri ale colegilor de clasa şi nu numai. Vineri deci a fost la chef, Sâmbătă a fost ziua năşicii dumisale, Luni e ziua altui coleg, aşa că Vladu a găsit Duminică loc în agendă pentru, citez: „piticania aia de creastă”. 🙂

No, la 10 fix, Duminică, ne lansăm în pedalat spre poiana Muncel. Pe drum grupuri mari de excursionişti urcau spre Muncel sau Onceşti.

În 30 de minute suntem în Muncel şi punem pe pinionu’ mare spre Bătrâna. Fericirea că putem sui pe unde am împins anul trecut se termină cam la un km de finalul urcării, pentru că, pentru a face creasta mai accesibilă pentru gipane s-a pus nisip si pietriş peste şleauri (care erau într-adevăr mari, dar puteai să bicicleşti pe lângă ele). Na, ce să facem, ne dăm jos.

Aşaaaa… Ajungem deci sub Bătrâna. Creasta e populată, ceva gipane cu unii care filmează, lume venită în trekking, excursionişti care au urcat din Găujoara în Şaua Bătrâna, de-astea… Ne dăm drumul spre Şaua Beşineu trecând peste izvoarele Beşineului…

După asta urmează urcarea pe Rozdeşti, pe care mai întâi împingi până pe la jumate, după care poţi cicla.

Ajunşi pe Rozdeşti ne tragem puţin sufletul, cam pe plat, până sub vf. Şerbănei şi apoi ne dăm drumul în şaua cu acelaşi nume.

De-aici poţi să sui pe vf. Niculeşti ca să faci matematic creasta, dar numai dacă ai chef de cărat bicla în spate prin jnepeni. Noi preferăm să suim mai mult de la Cânaia decât de-aici, aşa că ne dăm drumul spre cunoscutul refugiu. La coborârea spre Cânaia nu ţi-ar strica deloc-deloc o furcă bună, dar merge şi-aşa, noi avem furci entry-level şi ne-am descurcat.

La Cânaia era închis, dar erau vreo două cupluri care puseseră masa la băncuţe. Hotărâm deci să mâncăm pe Cindrel. Aici e ca pe Rozdeşti, până în Şaua Cânaia prima dată împingi până pe o culme, după care ciclezi până în şa.

Din şa, cam trebe să împingi câteva sute de metri, apoi îţi dai drumul spre Iezerul Mare al Cindrelului, apoi mai tragi un pushbike uşor până faci stânga pe bandă roşie. De-aici stai în şa şi iată-te pe Cindrel.

Pe Cindrel, Vladu mănâncă două banane, vizităm geocache-ul în care încă mai sunt lucruri puse de noi anul trecut, ne-amintim cum a fost când de aici am coborât pe Valea Frumoasei, apoi coborâm să vedem Iezerul Mic al Cindrelului.

Aici, pentru că simţise ceva pale de vânt, Alex îşi scoate zmeul şi face câteva încearcări de-al ridica.

No, după asta ne-am dat drumul. Poze n-am făcut că prinsesem o viteză nebună, aşa că am ţinut-o aşa până mai jos de Stâna Domnilor. De-acolo ciclam frumos şi ajungem la stâna părăsită şi trecem pe lângă ea.

Deşi drumul era plat, împingem, pentru că tot platoul de acolo era râmat de porci mistreţi, parcă trecuse tractorul cu plug. Aici recunosc, ne-am cam enervat amândoi.

Trecem de „arătura” porcilor şi începe coborârea spre Oaşa. De pe vf. Oaşa Mare la cabana Oaşa ai fix 1.64 km. Nu te bucura că-i puţin, fie că urci, fie că te dai la vale, o să ţi se pară mult mai lung din cauza pantei abrupte. Mulţi copaci căzuţi pe potecă, zone cu copaci dezrădăcinaţi, desiş, o zonă mai neplăcută, aşa, o vezi tu în pozopoveste…

Aşadar, după ceva chin prin pădurea care tocmai ţi-am descris-o, ajungem la Transalpină…

La 50 de m era Cabana Oaşa, unde Dom Vladu savurează o îngheţată „la roata biclei”.

De la Oaşa, Vlad a vrut să-şi dea drumul din nou pe transalpină, că-i fain. Ne-am dat drumul până în Săsciori de unde ne-a luat mami Vladului să ne ducă la o pizza imensă şi multă-multă hidratare.