Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/prin-cheile-ampoitei-la-iezerul-ighiel/

În 22 Iulie 2012 am tras o tură faină cu Vladu, cam de 50 km cu 1500 diferență de nivel, cam așa:

Alba Iulia – Dealul Mamutului – Ampoița – Cheile Ampoiței – Lunca Ampoiței – Vârful Prislopului – Iezerul Ighiel – Ighiu – Șard – Alba Iulia

Tura a debutat cu urcarea de 500m altitudine pe Dealul Mamutului, urcare ciclabilă până aproape de vârf…

Înainte de vârf, dacă nu cumva concurezi la elite, va trebui să te dai jos vreo 300 m… Pe vârf recapitulăm pietrele, cheile și vârfurile care se văd din partea de sud-vest a muntelui…

După ce stăm o vreme pe Mamut, începem coborârea spre Ampoița. Despre coborârea asta, pot să-ți spun că e abruptă! Acuma, dacă ai ceva experiență, poți sta liniștit pe biclă până jos, trebe numa’ să fii atent că-s șleauri mari și poți derapa în ele.

Pentru un copil de 9 ani, această coborâre e prea abruptă, n-o recomand! Vladu, care s-a dat ceva cu bicla, a coborât aproape integral pe lângă, și cum știi că eu nu-l forțez să facă ceva ce nu dorește, l-am lasat în voia lui. Măcar am mai sporovăit, despre una-alta… 🙂

Către finalul coborârii, când șleaurile și panta s-au mai atenuat, ne-am urcat pe bicle și am dat exact lângă râul Ampoi, la un pod de cale ferată.

De-acolo e simplu, că urci pe Valea Ampoiței, pe asfalt, pănă în Lunca Ampoiței. În Luncă, faci dreapta pe cruce galbenă și nu după multă vreme mai faci odată dreapta și începi urcarea spre vf. Prislopului. N-o să stai mult în șa, o să te dai jos, pentru că suișul devine pe alocuri criminal…

În fine, porțiunea asta nu ține mult și apoi te găsești pe un fel de platou, unde te poți da cu bicla de parc-ai fi pe bulevard…

Acuma, mergi tu așa până când dai de o coborâre prin pădure, pe un drum neumblat, plin cu iarbă. Acolo e fain tare, trebe numa să fii atent la crengi, să pui casca în față ca să treci prin ele, dup-aia dai de un forestier, pe care poti face dreapta dacă nu vrei să vezi Iezerul. Dacă vrei să-l vezi însă, o dai pe potecă înainte și împingi bicla prin pădure cam 500 de metri. Când ai ieșit din pădure, gata! Ești la Iezer.

No, aici da! Recomand să-ți încurajezi bebele să-nvețe coborârile, pentru că drumul e pietros, panta e un pic agresivă dar nici n-are ce păți prea rău dacă cade.

După Iezer, fiind coborâre pe forestier lat, știi ce urmează:

-Fericireeeeeeeeeeeee!!!

No așe. Ești fericit vreo 15 km pe forestier și pe asfalt, și poate chiar mai mult dacă n-ai ghinionul să faci pană, cum a pățit Dom Vladu.

Apoi, noi am ajuns acasă. Acolo, no, felicitări, pupături, alea-alea, știi cum e…

Ți-am pus și track GPS la începutul postării.

Pozopovestea se gasește pe pagina noastră de pe picasa.

Acăsenii