Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/09piatra-grohotisului/

Miercuri, de 1 Mai 2013, am tras o tură incredibilă în Trascău, cu Dom’ Vladu, desigur, fără de care nici o tură n-are farmec… Traseul, ca de obicei la acăseni, e unul inedit, mare mirare să fi fost și tu fix pe-acolo:

Ighiel – Părăul Braicului – sub vf. Prislopului – Piatra Bulzului – Piatra Grohotișului – Ighiel

No, cum să-ți spun eu că a fost? Mai întâi am mers pe Valea Ighielului, lucru absolut dezagreabil într-o zi de 1 Mai. Ce vreau să-ți spun este ca am înghițit la praf de la mașinile care urcau la Iezer cât pentru 10 ture. Atmosfera era oricum încărcată, iar praful ridicat de o mașină rămânea în aer parcă pe vecie. Acuma, no… facem 6 km și scăpăm de silicoză. 🙂

În drum, vedem un șarpe, micuț ce-i drept. Asta îl face pe Vladu să-și amintească de Domnul Cornel, custodele rezervației Măgurile Băiței,  om tare iubit de Vladu, care ține minte exact cum acesta i-a explicat lui despre vipere cu corn, despre ochii eliptici, despre speciile de șerpi veninoși din România, șerpi de casă și câte încă… Mare om Domnul Cornel, un custode cum n-ai mai văzut!

Așadar, Vladu își amintește că e luna Mai și că e vremea împerecherii șerpilor. Acesta este și motivul pentru care-i vezi călcați de mașini pe șosele numai în această periodă: căutarea jumătății…

Te și-ntristezi în drum…

Un versant întreg, în stânga, ras de drujbă. Ce vreau să-ți spun este că nu sunt un ecologist isterizat și nici nu-l învăț pe Vladu să fie unul… Eu cred, dar mai ales știu, că pădurea, ca să fie sănătoasă trebuie tăiată, curățată. Ăsta e motivul pentru care nu fac imediat cu nervii ca trekkerii de bibliotecă, falși ecologiști, care văd un țăran cu un car de lemne și-l consideră criminal de păduri.

Îți spun ceva: țăranul ăla, care taie lemn cu toporul și-l duce acasă cu doi boi, nu e, frate, inamicul naturii. Tatăl său și bunicul său și tot neamul lui făceau asta și nu era rău! Știau s-aleagă trunchiul găunos care trebuia să cadă an de an pentru ca pădurea lui să fie mai sănătoasă anul următor. Pentru că pădurea îl hrănea, îl încălzea, etc.

Dezastrul deci, îl recunoști nu când vezi un țăran cu carul de lemne, în nici un caz, chiar dacă le taie ilegal! Făceau asta și iobagii în 1848 și mai apoi, pe vremea lui Horea, în pădurile grofilor, ca să trăiască, nu de alta… Problema este când, în drumul tău, un versant, un deal, își dezvăluie forma, chelit, hidos, distrus. Acolo frate, n-a mai fost țăranul, știi? A fost drujbă și TAF și camioane. Aia, da! Aia e crimă!

Stăm cu Vlad și ne minunăm… ce vor oare ? Cu aprobarea cui ? Aaaaaaaaa, poate vor să-și facă pârtie de ski și sanie bogătașii care au avut destui bani să cumpere teren pe Valea Ighielului… În fine, nu știu!

Știu că sunt trist! Pedalez, înghit praf de la mașinile care urcă la Iezer și sunt trist. Trec printre arbori tăiați, văd versantul ăla, inaccesibil altădată, dezgolit de orice… de secrete, de decență, de demnitate…

Mă doare! Și-l învăț și pe Vlad durerea, fără mare efort.

Ok, am fost patetic, înțelegi tu că nu-i așa grav, dar e neplăcut totuși să vezi un versant pe care-l știi din copilărie cu pomi pe el,  golit de conținut, viață, etc…

Oricum, trecem mai departe și o luăm pe Valea Braicului. Acuma… cum să-ți spun eu… după ce-am făcut cam un km pe Valea Braicului, Vladu îmi zice că era un afiș la intrare, căăă… e drum forestier închis circulației publice. Io nu l-am văzut! Și nu l-am crezut pe Vlad! E un copil de 10 ani cu multă imaginație, deci nu cred că poate fi adevărat că nu poți merge cu bicicleta pe un drum de vis, în România…:”>.

Oricum, dacă Vladu avea dreptate și pe Valea Braicului nu se poate circula, consider asta un abuz! N-ai dreptul să ascunzi lumii asemenea minunăție. De asemenea, dacă nu era voie și eu totuși am fost, rog să se consemneze pioșenia mea, părerea de rău, regretul, atât în fața Consiliului Județean cât și în fața Ocolului Silvic din zonă, sugerându-le totuși să desecretizeze naibii Valea Braicului spre publicul larg… 😉

Bun, trecem la equipement… Vladu a fost sponsorizat de un mare suporter al acăsenilor cu o cameră de acțiune GoPro Hero 3 Silver Edition. Ți-e clar că nu-și mai încape în piele de bucurie…

Urcând Valea „secretă” a Braicului, Vladu mă depășește pe urcare. Uite, așa se manifestă el când face asta:

Finalul urcării e frumos tare… Seamănă mult cu ultima porțiune de urcare de pe Valea Morilor, lângă Zlatna spre Poiana cu Narcise de la Negrileasa…

Ajungi în vârf! Instantaneu ai perspectivă asupra Cheilor Ampoiței, vf. Padoșului, Dealu Repaosului, Dosu Blidarului. Te miri de parcă ai fi proaspăt apărut pe pământ. Abia apoi o iei în stânga, pe ceea ce noi numim Bulevard. 🙂

Bulevardul e un drum înierbat superb, care te poartă cale de 4-5 km până sub Piatra Grohotișului. În cale ai mici porțiuni de gravel (pietriș), pe care Vladu le face tot mai nonșalant. Deh… Experientia docent!

După ce ajungem la apogeu de obicei îți spun că n-avem istorie. Asta pentru că tragem fermoarele la gențile de gadget-uri, lăsăm șeile cca. 3-4 cm, după gust și ne dăm drumul la vale.

Drumul la vale, de data asta, îl vezi în pozopoveste… Două cuvinte am să-ți spun: SU-PERB!

Prinzi viteză aici cît un bolid de formula unu, coborârea de la Piatra Craivii e mic copil pe lângă asta așa că, dacă ai ceva cojones, că-ți cam trebe, mergi la Piatra Grohotișului, n-o mai arde prin park, ieși pe offroad și umple  roțile și lanțul de praf. 🙂

E o glumă, desigur, nu pune la inimă, ce vreau să-ți spun de fapt este că vei vedea peisaje superbe, de la Dealu Stânii la Piatra Poienii, Alba Iulia din unghiuri inedite, etc…

Cam așa…

Pozopovestea dacă dorești s-o vezi se găsește la noi pe Picasa.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii

NOTĂ: Track-ul a fost înregistrat cu un GPS Garmin Etrex Vista HCx și are strict rol de documentare, nu îți recomand să mergi după el cu bicicleta și nici nu sunt responsabil dacă o vei face și pătești ceva!

Save