Introspecția

Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/06introspectia/

În 03.05.2013 am tras una dintre cele mai faine ture de anul ăsta, tură care a strâns în 22 de km o diferență de nivel de 840m. O fi ceva să faci asta la 10 ani? :”>

Ok, tura deci a fost așa:

Lunca Ampoiței – Lunca Meteșului – Valea Lunca Meteșului – Platoul Ciumerna – Valea cu Cai (valea dintre Podu Horai și Grohota Pragului) – Valea Braicului – Dealu Stânii – vf.Prislopului – Lunca Ampoiței

Am muncit un pic, crede-mă!

Să povestim deci…

În tura asta am făcut așa, o mică chirurgie… Adică aveam noi un țel și ne-am dus să-l realizăm, așa că am dus biclele pe mașină până în Lunca Ampoiței. Am parcat chiar la intrarea în Luncă, ne-am urcat pe cai și foarte repede am ajuns în Lunca Meteșului. De acolo, am mers până la cantonul forestier, unde am luat-o în dreapta fix acolo unde am făcut stânga cand am fost La Prepelice în tura numită Reteveiul. De-acolo drumul e fain și bun, dar după o vreme, valea se deschide și te crezi cumva în paradis…

Mergi o vreme prin Paradis așa până dai de un saivan, unde faci dreapta pe marcaj Cruce Albastră.

De-aici ai cam 1.5 km de pushbike, numai primii 100 de m îs criminali, restul merg ok.

Cum ți-am spus, pushbike-ul nu e niciodată ceva rău. E un bun exercițiu de socializare, îți lasă timp să vezi minunățiile din jur, pentru că te odihnești mai des și nu în ultimul rând e un bun exercițiu fizic pentru un copil. Împingând tu la bicicletă ai vreme să povestești despre… Cheile Caprei spre exemplu, pe care le vezi în spatele tău când urci. Ba mai mult, se vede bine coama pe care am urcat cu drJohn în tura denumită BikeAventuria.

Totul se termină într-o șa unde facem o mică pauză de masă. De-aici am ajuns deja, Platoul Ciumerna e la roțile noastre. Poze cu Platoul am pus în pozopoveste, acum vrem să-ți zicem cum a fost pe lângă Podu Horai. Observi că am atins Ciumerna doar tangențial, la Sud… Scopul n-a fost vizitarea platoului, aia o facem într-o tură specială. Scopul era valea dintre Podu Horai și Grohota Pragului. În ciuda temerilor noastre, este drum direct din Platou. Drumul e frumos, înierbat la început, poezia coborârii e în sufletul tău. Pui totuși frână pe la jumatea parcursului pentru că în față îți răsar cai. Mulți cai și câțiva dintre ei cu mânzulici mici de tot. Ce încântare pe Vlad… Mă întreabă dacă valea are nume. N-are. Putem să-i zicem noi „Valea cu Cai”? Da mă, putem ce vrem noi!

Și uite așa am pus nume unei văi. Nu e chiar vale totuși, e mai mult un… crov, dar e superb. Poți s-o faci și la deal ca alternativă la alte urcări pe Ciumerna.

Mai către Iezerul Ighiel, traseul devine pietros, trebuie să fii atent, dar porțiunile de pietriș sunt scurte.

Pe urmă coborâm în Valea Braicului, pe drumul forestier de vis pe care am urcat de 1 Mai în tura denumită de noi Piatra Grohotișului.

Urcăm porțiunea finală a Văii Braicului, trecem pe sub vf.Prislopului până aproape de cătunul Vârtoape de unde ne dăm drumul spre dreapta. Ajungem la o casă cunoscută, pentru că am mai fost aici, pe urcare, în tura denumită Revelația.