Soluția Imorală

Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/11solutia-imorala/

Îți spuneam ieri ca voi continua cu cea de-a doua tură de sâmbătă, din 11.05.2013.

Tura a fost așa:

Iezerul Ighiel – Valea Strigleului – Poiana Albii – vf.Strigleu – vf.Piatra Arsă – Peștera Bisericuța – Valea cu Cai – Iezerul Ighiel

Așadar, Vladu a fost la școală, apoi am urcat pe Valea Ighielului cu mașina până la intersecția cu Valea Ouălor, pe urmă am făcut tura denumită Indispensabila. Ajunși în Valea Ighielului la mașină, urcăm biclele sus și ne ducem la Iezer.

Acuma, bine, asta pot să-ți dezvălui, tura asta se cheamă Soluția Imorală exact din acest motiv… c-am urcat biclele la Iezer. În final, mai spre vară, vei constata că nu aveam altă soluție să rezolv puzzle-ul, deci era necesară această acţiune. 🙂

Bun, suntem în Iezer. Mă rog, „la” Iezer.

Nu te mai stresez cu urcarea spre Poiana Albii c-am descris și ieri… drum fain, perfect ciclabil, ajungem în Poiană pentru a doua oară astăzi. Înainte de urcarea pe Strigleu, luăm ceva carbohidraţi pentru energie…

Ajungem pe Strigleu, mă rog, lângă şi ne lăsăm în jos pe banda roșie o vreme. Drumul, adică poteca, e destul de dură, cam ceea ce mountain-bikerii denumesc rock-garden, adică o potecă cu bolovani mari, încastrați, în plus acoperită cu frunze uscate, potecă extrem de tehnică aş zice. Pe prima porţiune Vladu se descurcă, pentru că nu avea frunze pe ea…

Mai târziu, când cauciucurile nu mai au pe ce prinde, alunecă pe frunzele ce acopereau un bolovan, probabil n-avea destulă viteză, poate nu era centrat şi apăsa prea mult ghidonul sau poate pur şi simplu a pişcat frâna faţă chiar la contactul cu bolovanul, una din astea oricum şi cade una sănătoasă. Nu-l doare deloc, zice, dar eu îi spun povestea americănească cu „no pain, no gain”. Nu-l conving, dar îmi dau seama că Vladu e furios! Dacă n-aş fi taică-su probabil că ar scoate o porcărie pe gură, aşa strânge din dinţi și repetă că n-a văzut „piatra aia proastă”.

Interesant! Vlad e furios că nu i-a ieșit ceva… Încerc să-i vorbesc ca unui ţânc mult mai mic, îi spun că e firesc, că e încă copil, n-are atât de multă experiență, iar tehnicile se învaţă pe rând. Căăăă, el nu mai vrea să cadă! Niciodată!

„Băi Vlade, tată… Cum Dumnezeu crezi tu că poţi să nu mai cazi niciodată?”

E furios, vrea să se întoarcă să refacă rock-gardenul, să-mi arate el mie, „să se antreneze”.

Nu-l las, pentru că n-am văzut exact ce-a fost greşit când a căzut şi mai e şi agitat…

„Îl faci când eşti calm, furios nu te las! Acum, Ciumerna!”,

…o fac eu pe părintele autoritar şi momentul de tensiune trece.

Cam în 5 minute ieşim din pădure.

Urcând pe lângă vf.Piatra Arsă toate nemulțumirile sunt uitate, pentru că drumul e înierbat şi frumos tare.

Vederea platoului îl încântă pe Vlad, asta şi pentru că recunoaște părţi din tura noastră numită „Introspecția”. Dar, hei, ce să vezi? Tura asta are o parte comună cu Introspecția și anume Valea cu Cai!! Ce coincidență!!! 😉

Și iată-ne din nou pe valea sau mai bine-zis în poiana dintre Grohota Pragului și Podu Horai coborând încet să nu speriem caii.

A fost o tură frumoasă, ne-a plăcut Ciumerna, Poiana Albii, Valea cu Cai… ne-au plăcut multe. Și, sper eu, am învăţat și că metebeul e un sport pe care îl practici cu plăcere, nu cu ură, pentru că atunci când eşti furios strângi prea tare de ghidon… 😉

Una lângă alta, cele doua ture de azi au însumat peste 1000 m de urcare, 98% pe bicicleta.

Pozopovestea dacă dorești s-o vezi se găsește la noi pe Picasa.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii