Capacul Bucerzii

Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/16capacul-bucerzii/

În data de 18.07.2013, am tras o tură în Trascău cam așa:

Cheia Găldiței – Valea Găldiței – Necrilești – Poiana Ascunsă – Dealu Dadului – Dealu Hulmurilor – Muntele Bucerzii – vf.Drogului – Cheile Turcului – Cheia Găldiței

Bună să-ți fie inima!

Dacă ești munțoman și ne-ai urmărit până acum, probabil că încet-încet începi să înțelegi logica proiectului. Ai aflat deja sau îți vei da seama în curând că acăsenii nu sunt o cooperativă de ture haotice. Avem un plan, avem un scop, ceva mijloace (metebeuri!). Mai avem… perseverență (eu!) și ambiție (Vlad!).

Mie-mi place să urc munți, oricum ar fi. Îmi place să stau pe-un vârf sau pe-o creastă și să mă uit cu orele la forme de relief, e o chestie așa, care mă scoate din calculator.

Lui Vlad nu-i plac astea, el e altă generație… Lui îi place să atingă vârfurile, s-ajungă pe ele cu bicicleta, ce se vede de-acolo nu-i neapărat relevant pentru el (încă, sper!). Pentru el contează bicla și-atât! Dacă a putut să pedaleze sau nu până acolo. Pe vârfuri, eu cu pozele, Vladu cu proiectarea coborârii… „pe unde e?”, „e pietroasă?”, „ce tehnici folosesc?”, „ai mai fost?”.

Așa am ajuns să facem și tura de față, diferit. Eu cu ideea de belvedere în minte, el cu ideea de sport, dar e ok așa, până la urmă facem fiecare ce ne place, fiind totuși împreună, nu? Se mai cheamă mountainbiking parcă activitatea aia care reușește să reunească pe munte oameni diferiți ca structură și care urmăresc totuși scopuri diferite… 🙂

Tura asta ar putea semăna cu o tură de bike-alpinism… deh, e și ăsta un curent în MTB. Ne-am pus în minte să punem un capac turelor din Trascăul de Sud. Tura asta e proiectată deci să întâlnească turele de pe Valea Ighielului, Valea Țelnei, Valea Bucerzii, Valea Cricăului, Valea Ouălor. Să le integreze cumva, pentru că acele ture nu atinseseră decât limita superioară a abruptului.

No, așa se face că eram în Cheile Găldiței în data de care îți vorbeam. Probabil ai văzut o parte din logica acăsenească: ture circulare, plecăm de unde trebuie să sosim, turele nu se întretaie, sunt cel mult conținute una în alta, de câte ori e posibil urcăm pe vale coborâm pe creastă, foarte-foarte rar, când nu avem de ales, urcăm pe vale și coborâm pe vale, turele sunt tangente, dacă nu le putem face tangente facem un integrator care le conține. 🙂

…ajunge cu indiciile!

Pedalăm pe Valea Găldiței ușor, cale de 5 km, până când ajungem în Necrilești, unde pozăm prisăci. În poza de mai jos, un cocoș cred că se pregătea să dea atacul la miere.

În Necrilești trecem un pod peste Găldița și începem urcarea. Urcarea se face pe un forestier și are trei segmente notabile, din care cel mai lung este de 2 km, 253m diferență de nivel, panta medie de 13.5%.

Pe la mijlocul urcării, lui Vladu i se face rău din două motive. Prima dată pentru că a tras prea tare, apoi pentru că de dimineață a mâncat numai două croissante 7 Days cu ciocolată. Bănuiesc că ciocolata n-a mers prea bine pe stomacul gol, dar n-am avut ce face, n-a vrut să mănânce altceva.

Stăm până e mai bine, apoi trecem de Poiana Ascunsă și ajungem la o intersecție de drumuri. Intersecția asta e crucială, practic acolo se întâlnesc trei dealuri despre care ți-am tot vorbit: Dealu Dadului, Dealu Albii, Dealu Hulmurilor. Pentru că am mai fost aici de câteva ori, ți-am mai vorbit și despre belvederea nordică. Faină!

Trecem Dealu Dadului și ne lansăm pe Hulmurilor, pe care îl trecem dintr-o suflare, pe biclă, nimic greu aici, doar drum de creastă. Recapitulăm văi făcute, recunoaștem ieșirile în creastă, amintiri: „pe-aici am venit de la Iezer”, „pe-aici am coborât în Valea Ouălor”, „pe-aici am suit greu din Valea Țelnei”, „uite forestierul pe care am suit din Valea Bucerzii, mai știi frăguțele”, „ce fain se vede drumul de pe creasta Țelnei”, „ui vf.Curetului și stâna nouă de sub el”, „mai știi turma de oi cu măgari de pe Dealu Albii”, „phuai ce ne-am mai dat drumu’ de pe Fabian”…

Pe muntele Bucerzii trebuie să treci o porțiune de pădure, care ne-a cam chinuit, terenul fiind noroios, dar a trecut repede și am ajuns lângă vf.Drogului. De-acolo ne-am dat drumul la vale pe un forestier care ține până la casa de lemn prăbușită, unde poteca intră în pădure.

De-aici am împins la vale. Asta e! Drumul era ud, pietre pe potecă acoperite cu frunze, iar pe alocuri drumul, neumblat demult, era blocat de lăstărișuri, hățișuri sau copaci căzuți. Mai pe bicle, mai de-a trotineta, mai pe lângă am ajuns în Cheile Turcului…

O fost o tură faină, o recapitulare pentru multe alte ture. O tură în care sui „pe” și cobori „pe lângă”, dar termini așa, cu o satisfacție în suflet. Fain, no! Îi zice Capacul Bucerzii pentru că la mijlocul crestei este Muntele Bucerzii.

Pozopovestea dacă dorești s-o vezi se găsește la noi pe Picasa.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii