Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/29capacul-vidolmului/

În 24.08.2013 am tras o tură in Trascau cu Dom’ Vladu cam așa:

Rimetea – Pădurea Oprită – Șaua Ardașcheia – Vidolm – Lungești – Buru – Rimetea

În weekend-ul ăsta erau programate mai multe ture, dar am făcut doar una, pentru că de atât a avut Vladu chef. Bine, a fost influențat și de faptul că ne-am cazat în Izvoarele cu toata familia la Pensiunea Cucului și a dorit astfel să petreacă mai mult timp cu toți.

Tura asta e o tură importantă în proiectul nostru din acest an pentru că închide o parte din zona centrală a Trascăului, cea dinspre Valea Arieșului. Vom mai face noi incă o tură  în zonă pentru a vedea exact Trascăul pe latura cu Valea Arieșului, dar acum era programat Capacul Vidolmului.

Începem deci din Rimetea, pe un drum ce o ia către Ardașcheia, admirând ca întotdeauna minunatele case ale așezării ungurești, case albe, inconfundabile, frumos îngrijite.

Apucăm să ieșim din sat și ne întâlnim cu o tabără de motocicliști cu corturile. Facem schimb de informații cu ei, ne lăudam reciproc mijloacele de locomoție, iar unul dintre ei îi urează lui Vladu:

„Bagă mare, junior, c-acuși începe școala și-o să-ți fie dor…”.

Lucru pe care Vladu îl și face. Bagă mare, adică. Dar nu mai mult de 300 de m, pentru că panta ne-a dovedit și-am apucat la pushbike.

Împingem noi așa cam 500 m, timp în care ne apărăm de câini, admirăm vaci și schimbăm două vorbe cu doi ciobani. Unu’ ne zice că nu mai împingem mult. Într-adevăr, dăm de un drum, destul de lat și prietenos, pe care ne apucăm de ciclat.

Mergem ce mergem, alternând mersul pe bicicletă cu reprize de pushbike, până când ajungem la un punct de unde teoretic se terminase urcarea cea grea și trebuia să ciclam fără grijă. Acuma… drumul, ăla pe care trebuia noi să ciclăm fără grijă, era acolo, ce-i drept, era și la vale, dar n-ai să crezi… era râmat de porci mistreți de parcă ar fi fost arat cu plugul…

Desigur că ne-a cam scăzut moralul un pic, dar luăm biclele la împins din nou și trecem de arătură. Cum era firesc, am numit locul, cum altfel(!?) decât „porcăria”.

În fine, trecem de porcărie și dăm de o potecă de vis pentru metebeu, pe care ne și avântăm, fără viteză, ca să-i simțim gustul…

Partea frumoasă n-a durat mult pentru că pe superba potecă, care exista în continuare, au început să apară căzături de copaci, care blocau drumul făcându-ne să facem tot mai des „trotineta”…

Așa, deci pe fondul vicisitudinilor și opreliștilor repetate de pe single-trail, la un moment dat Vladu face cumva și ia un pom în brațe. Mai târziu, la pensiune, o doamnă tare de treabă cazată acolo ne-a corectat, spunându-ne că nu așa s-a întâmplat ci ca, el, pomul, i-a sărit în brațe Vladului. Câteva zgârieturi pe mâini, un pic de usturime și mergem mai departe.

Oh, vai! Mai departe am spus? Păi, nu prea departe…

Snopi de crengi pregătiți de transport brazdau poteca absolut superbă, care acum abia se ghicea dedesubtul lor. Ne plângem soarta, dar acolo nu putem rămâne și-i dăm cu căratul biclei peste crengi.

În fine, ajungem la un forestier care ne scoate degrabă la intersecția spre Vidolm. Acolo îs două drumuri, unu rău și unu bun. Normal o luăm pe ăla bun, care se dovedește a fi rău, pentru că se înfundă. Ne întoarcem și-o luăm pe drumul rău, care era cel bun. Adică, abia mergeai pe el de rău ce era, dar era bun și te ducea la Vidolm…

No, și uite așa ne-am apucat să coborâm prin fânațe. Nu mult, pentru că drumul te duce apoi prin pârâul pietros, unde trebuie să fi tehnic sau să mergi pe lângă. Noi am făcut și una și alta.

Mai jos ți-am filmat partea inferioară a coborârii pe Valea Vidolmului, cu specificația că partea de mai sus e mult mai rea, dar dacă ești antrenat la coborâri alunecoase pe pietre și lași șaua foarte jos, ai putea/poți sta în pedale.

Observi în filmare, pe la minutul 1.40 cum Vladu exclamă la ieșirea în forestier:

-Ce mai fainoșegărie de drum, n-am mai avut așa ceva de ani buni…

Eu am râs, poate ți se pare și ție amuzant. Are 10 ani! Cam asta a fost povestea cu Valea Vidolmului și cam așa ne simțim noi în ture, merită să vezi filmarea. Te pupăm.

Pozopovestea dacă dorești s-o vezi se găsește la noi pe Picasa.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii

NOTĂ: Track-ul a fost înregistrat cu un GPS Garmin Etrex Vista HCx și are strict rol de documentare, nu îți recomand să mergi după el cu bicicleta și nici nu sunt responsabil dacă o vei face și pătești ceva!

Save