Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/020coasta-porumbelului/

Duminică, 30.03.2014, am tras tura de deschidere 2014 în Cindrel, pe Coasta Porumbelului, pe care am și parcurs-o integral.

Sau pe hartă, cam așa:

Să-ți povestesc!

Toată săptămâna am avut în cap un film al lui Schwarzenegger, nu mai știu cum îi zice, dar e unul în care Arnold avea un cip în cap, iar când acesta s-a declanșat omul auzea în continuu:

-Du-te pe Marte, du-te pe Marte…

Cam așa eu. Cipul s-a declanșat, și în minte îmi răsuna insistent:

-Du-te-n Cindrel, du-te-n Cindrel…

No, cum stăteam io să mă găndesc, îmi vine în minte Coasta Porumbelului. Da’ integral așa, ca la carte, pe la Sub Duși, Pripoane, alea-alea.

Acuma, mă gândeam io să mai mergem cu cineva, să nu ne fie urât singuri, așa că-l întreb pe Toma dacă vrea. Toma avea programat altceva, mai târziu am văzut că a testat zăpada de pe Tărtărău cu Ioana. Apoi m-am gândit să-i propun la Luci, dar Luci e prea bun pentru noi, sigur s-ar plictisi să ne tot aștepte. Bicheru’ clar n-ar veni că el vrea la maraton, sigur e prea ușor pentru el… așa c-am luat-o tot numai noi doi, acăsenește, de la Șugag spre Dobra.

Să știi că nu-s un tip crizat așa, pe care să-l fascineze orice contact cu natura… Atât doar că Cindrelul mă incită de fiecare dată la vis și bucurie. În timpul vieții mele am învățat că fiecare munte are farmecul lui, dar eu îți spun mai mult încă: fiecare munte are mirosul lui. Unul aparte, distinctiv! Cindrelul îl recunosc din 10 munți, dacă m-ai duce legat la ochi, la fel Făgărașul sau Șureanul sau Trascăul. În Cindrel mirosul de brad, de rășină, au un iz aparte, până și iarba are o mireasmă a ei aparte…

No, merem deci cam 5 km și deja eram uimitor de sigur că urc în Cindrel. Ce-mi place este că Cindrelul nu e sec, cum e Trascăul, adică relativ sărac în izvoare. Aici găsești izvoare oriunde, din pădure până pe poteca de creastă, așa că oprim cu bucurie la fiecare izvor aproape…

Și tot așa, din vorbă-n vorbă și din pedală-n pedală trecem pe sub Hurdubeu, ne mirăm de barajul de La Joagăr până când ajungem la locul denumit Sub Duși. Aici trebuie s-o luăm la stânga pe serpentine domoale spre Pripoane, dar ne oprim la o mică mlăștinuță unde Vladu, atoateștiutor, îmi explică cum arată ouăle de broască. Te rog să le vezi și tu în pozopovestea de la finalul postării.

Savurăm apoi serpentinele și ne bucurăm când ajungem la Cantonul Vâlcele. Aici, întâlnim banda albastră care vine de pe Cindrel, poate-ți amintești că de pe vf.Frumoasa cred, din Cindrel, ai indicator: „Spre Jina prin Pripoane”. No, aici suntem La Pripoane.

De la Pripoane poți foarte bine să cobori la Gura Râului, dar noi o luăm pe creastă spre Crinț. Inițial împingem puțin, că era un șleau adânc și noroios, iar noi nu ne-am pus încă anvelopele cramponate, dar mai apoi ne antrenăm pe urcări destul de faine.

De fapt asta a fost ultima urcare cu adevărat dură, apoi am ajuns în vârf și nu ne-a mai rămas decât să ne dăm drumul spre Crinț. Din Crinț deja cunoșteam bine creasta pentru că am mai parcurs-o în 2012: http://www.acasenii.ro/2012/05/13/acasenii-pe-coasta-porumbelului/, ba chiar cu aventuri memorabile. Acuma, ca să-ți faci o imagine dacă merită, îți punem o filmare de pe Coastă. Sper să-ți placă! 🙂

Cam atât despre debutul acăsenilor în anul 2014, nu uita să vezi pozopovestea aici.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro.

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii