Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/35muntele-cetii/

Bună să-ţi fie inima!

Nu ne-am mai văzut de ceva vreme pentru că Vladu e în clasa a patra şi are de învăţat pentru evaluări naţionale şi multe altele…

Acuma, eu m-am mai dat ceva, aşa, chiar multicel dacă te uiţi la mine pe Strava, dar Vladu o ia mai uşor anul ăsta.

Ce vreau să-ţi spun e că am fost la narcise cu Bicherii, adică cu clubul nostru de ciclism, dar asta numai printr-o întâmplare fericită, aş zice.

Weekend-ul ăsta era dedicat Oanei, verişoara lui Vlad, care a împlinit şi ea 11 anişori, aşa că ne-am dus la Cluj s-o sărbătorim. La Cluj ne-am luat cu noi şi frânele de la biciclete să le aerisim un pic şi să le verificăm.

No, merem noi în Floreşti, ne jucăm cu Oana şi-i cântăm „la mulţi ani”, dar îi admirăm şi căţelul Yorkshire primit de ziua ei, iar sâmbătă seara ne întoarcem acasă.

Duminica, planul era ca Vlad să facă teme iar eu să-l uimesc pe Răzvan cu nu ştiu ce „Climbing challenge” de pe Strava urcând de 6-7 ori Mamutul, dealul care străjuie Alba-Iulia.

Dimineaţa la 7.30 punct, pornesc laptopul să văd ce se mai petrece prin lume, cand aud un „buzz” pe Yahoo. Era drJohn, prieten vechi de acăseni. Căăă, dacă mergem la narcise cu bicherii?

-Nu bă, nu merem că Vlad are teme.

-No, păi, păcat, că eu mă duc, zice drJohn cu subînţeles…

Strig la Vlad să întreb când trebuie să ducă temele. Marţi. Întreb dacă luni le poate face. Da!

Şi gata!

Intrăm într-o agitaţie de zile mari… Mergem cu bicherii! Vine drJohn! Vine Luci Deac! Vine bicheru însuşi! Vine şi Ana, fetiţa cu care Vlad s-a împrietenit la „hill repetitions”, clar, nu puteam lipsi.

Problema era că noi aveam frânele într-o… cutie. Luăm cutia, fuga la bicle, montăm frânele, cu ceva nervi, în timp record, iar la nouă fără cinci eram la OMV la întâlnirea cu bicherii, unde bicherul şef tocmai făcea… prezenţa!

O întâlnire de bicheri e mereu un prilej de bucurie dar de data asta am fost chiar mulţi, peste 30! Stăm noi un pic să vedem cine mai vine şi-o tăiem către Piatra Cetii.

Mergem o vreme pe şosea apoi, din Cricău, o luăm pe scurtătură spre Benic, satul de la răspântia dintre Valea Gălzii şi Valea Cetii. Regrupare, mai un minimarket, mai o cola, apoi o luăm curajoşi pe căţărarea de 14 km spre Muntele Cetii.

Pe drum, Vladu se întrece prieteneşte cu Toma, căruia chiar reuşeşte să-i smulgă, la fel de prieteneşte, o căţărare. Gurile rele spun că Toma l-ar fi lăsat să câştige, dar Toma însuşi ne-a asigurat că nu e aşa.

No, destul de dificilă căţărarea, dar Vlad a facut-o aproape în întregime pe biclă. S-a meritat, pentru că la final, în Muntele Cetii, efortul ne-a fost răsplătit: am ajuns la întâlnirea cu bicherii trekkeri, care au urcat pe jos din Cheile Întregalde. Acolo ne-am jucat cu Ana, cu căţelul ei, am făcut poze de grup şi ne-am hotărât fiecare pe unde coborâm.

Noi am ales să mergem până în Dealu Geoagiului şi de acolo să ne dăm drumul în Modoleşti, ceea ce am şi făcut împreună cu soţii Deac şi cu drJohn. Fiind preponderent coborâre nu ne-a fost prea greu s-ajungem în satul Benic, unde ne-am hrănit pentru ultimii 25 de km pe şosea.

Acuma, Luci Deac e cursierist, ba chiar e unul dintre cei tari de la noi… îţi dai seama ce bucurie pe Vlad când a fost lăsat să ducă trena plutonului care a coborât prin Modoleşti.

Pe drum ne mai clacsonează maşini, se mai miră lumea prin sate de echipamentele noastre roşii, până când ajungem în oraş. La Framm’s ne aştepta bicheru cu Claudiu.

Fain la Framm’s, ne-o plăcut!

Şi uite aşa, un weekend care nu era dedicat biciclitului s-a transformat într-o tură faină, de 85 de km şi 1400 m diferenţă de nivel. Acuma, drept că, până în 28 Mai când îs evaluările naţionale, prea multe nu facem noi, dar planul pe anul ăsta e bine structurat, aşa că stai pe fază.

La tura de ieri am ajuns din întâmplare, dar suntem tare fericiţi c-am fost!

Avem şi pozopoveste, e pusă pe picasa.