Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/026dosul-orlatului/

Demult voiam sa merg în Orlat, așa că am tras o tura faină în Cindrel cam așa:

Orlat – Curmătura Turcului – Valea Orlat – Dosu Orlatului – Dealu Lăpușel – La Pleșa – Fântânele – Orlat

Acuma, geografic vorbind, scopul era să ocolesc vf. Merezilor. Am plecat din Orlat de lângă școală, apoi am început să  sui pe firul pârâului Orlat, pe care l-am trecut repede și-am urcat tot cu el în stânga. La ieșirea din sat, un moș mi se adresează hâtru:

-Mere, mere?

-Mere…

-Nu știu, că văz că dai cam des…

Era vorba desigur de cadența de pedalare, despre care el avea cu totul altă părere. Imediat ce-am ieșit din sat, o echipă de muncitori cu un excavator săpaseră un șanț în drum.

-Să poate trece?, întreb cu interes…

-Si puati, si puati, c-un pic de grije, că mniavuastră suntiți învațat cu drumuri reli…

Chinez să fi fost și tot recunoșteai dulșili grai moldovinesc. Mă bucur, zâmbesc, Ion Creangă, Calistrat Hogaș, toată literatura română estică îmi năpădește gândurile și mă binedispun. Trec șanțul cu bicla în spate apoi întreaga echipă de moldoveni îmi urează drum bun. Mi-i drag de ei!

Pare că drumul pe-acolo e pregătit de asfaltare, fix până  la construcția asta:

După cabană merg pe vale, pe o pantă moderată, de 7-8%, după care drumul se atenuează, cam prin fața dealului Dosu Orlatului, unde și valea se lărgește, râul începe să fie înconjurat de copaci… Merg până la cotitura spre creastă, unde mă așteaptă un push-bike de 300 m care trece repede și se merită să-l faci pentru că ajungi în Rai!

Nu glumesc, asta e senzația pe care o ai aici…

Apoi prinzi drumul de coborâre, marcat din loc în loc și cu o cruce albastră. Faină coborârea. În Fântânele ajung la un izvor unde stau puțin.

Gata, am ocolit vf. Merezilor.

Pozopovestea este la noi pe picasa.