Azi am fost cu Vlad la un concurs de înot.

Chestia asta e o foarte tare în Alba-Iulia, că bazinul a fost închis cu anii de primărie, povești pe care nu vreau să le reiau eu pe site-ul meu care vreau să fie unul despre chestii faine în general. Și da! despre o chestie faină vreau să-ți spun, dar totuși și despre….!!!

După ce Vladu s-a făcut bine mai trebuiau rezolvate câteva probleme… una era că era un pic supraponderal, alta că a crescut prea repede și avea nevoie să facă un sport care să-l ajute să-și mențină dreaptă coloana vertebrală, alta că îi plăcea tare mult să înoate, dar n-apucase să învețe la 6 ani că se închisese bazinul și nu mai avea unde, no, de-astea.

Ajutor am primit cumva tot de la bicheri, în speță de la Elena, soția bicherului șef, care-mi zice:

-Stai măi că-ți dau io un număr de telefon, uite, este unu’ Alin Podar, e tare de tot…

-Prietenă, dar nu-i mai bine să…

-Lasă dom’le, du copilu’ unde-ți spun, omul e kinetoterapeut, e tânăr, îi înțelege p-ăi mici, de-astea…

Așa a ajuns mama Vladului, cu Vladul însuși, din septembrie anul trecut, la Alin Podar…

-Doamnă, da-i prea târziu pentru performanță…

-Lasă dom’le cu performanța, ajută-l și dumneata să fie bine, la urma urmei viața însăși și supraviețuirea sunt o performanță prin ele însele…

Io nu cred că Alin ne-o înțeles exact atunci, dar nici n-aș fi crezut în viața mea că Vladu va putea învăța atâtea feluri de înot în 3 luni. Și nici că poate slăbi aproape 10 kg la 11 ani fără să țină regim alimentar, adică fără să-l privăm de ce-i place… Și din cât îl văd, nici n-are de gând să renunțe la înot, se simte așa, cumva… ca peștele-n apă. :). Da, da, e și în zodia Peștilor.

No… și acum Alin și-a tras concurs.

Adică a organizat el așa, de capul lui, un concurs la care au participat încă vreo 5 sau 6 cluburi de natație din oraș, mulți copii oricum, 150-200, nu știu, știu că erau mulți.

Așa am ajuns și noi acolo. Pentru mine e incredibil cum un om atât de tânăr are atâta energie și capacitate de mobilizare. Omul a găsit sponsori, a convins lume, a unit cluburile într-un concurs, a dat premii, diplome, a făcut lucruri incredibile…

Știi că mie-mi place să fac poze. Nu-s nici un fel de fotograf, mai degrabă un fotoreporter amator, căruia-i place să țină minte cumva lucruri care se întâmplă. Așa a ajuns Vladu să mă roage să fac poze la concurs. Asta însemna să iau lentila de zoom, am io un 55-250 mm de văd cu el pe lună,  dar trebuia și să fie ceva lumină.

Am stat ce-am stat și la un moment dat a început concursul. Fără lumină aprinsă în sală!! Mama Vladului merge la o … doamnă, ca să zic așa, și întreabă dacă nu se poate aprinde lumina în sală, pentru poze. Sala era plină la refuz de părinți și copii… Doamna a răspuns iritată:

-Da’ ce, plătești dumneata lumina? Eu așa am primit dispoziție să nu aprind lumina!

Nu știu de la cine a primit cucoana dispoziția și nici nu mă interesează!!! Știu că Alin a organizat un concurs frumos și perfect pentru o primă ediție. Un concurs PENTRU copii.

Știu că a găsit și a convins sponsori să contribuie la reușita concursului, că iată, competiția era în preajma zilei de 1 Iunie, ziua copilului, iar cineva, omul cu „dispozițiile”, care-o fi el și de unde o fi, n-a avut minima decență să „sponsorizeze” copiii cu 2 ore de curent electric. Jenant!

No, îmi pare rău pentru Alin și pentru toți părinții din sală, care au fost siliți să-și pozeze și filmeze copii degeaba, în contre-jour…

Am vorbit cam mult despre asta că a fost ceva ce m-a iritat tare, am făcut oricum 1500 de poze, sper să se poată alege măcar 3-400 din ele, am să le pun pe un DVD pentru Alin.

No, acuma Vladu, a luat două medalii, locul trei la „spate” și doi la „liber”…

…dar, după mine, cel mai important lucru este spiritul de echipă pe care îl promovează Alin cu ei…

Mai mult n-am ce să-ți spun, că numai două direcții am acum: să-l laud pe Alin și să-i mulțumesc sau să zic nasoale de cine dă dispozițiile la bazin.

Mulțumesc Alin Podar pentru tot ce-ai făcut pentru Vlad, forza CSN ALPO!!

Pozopovestea noastră este pe picasa, la locul ei.