Teleferic Challenge 2017

Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/teleferic-challenge-2017/

Duminică, 23 Iulie 2017 am participat la Teleferic Challenge la Poiana Brașov.

Am vrut foarte mult sa particip la aceasta cursă pentru că imi place mult cum organizează concursuri Alex Ciocan și nici în Poiana Brașov n-am mai fost.

Când am ajuns aproape de Brașov, tata a avut ideea să urcăm în Poiană direct din Râșnov, așa că înainte cu 4-5 km de Poiana Brasov am găsit o pensiune foarte frumoasă exact în partea opusă a traseului, față de start.

Cam așa se vedea coborârea de la pensiune.

După cazare am mers să fac o tură de recunoaștere după track-ul publicat. Am plecat din față de la Teleferic, singur, urmând ca ai mei să mă aștepte la jumătatea traseului, la pensiune.

Am intrat în pădure, am văzut începutul traseului, am trecut de o poieniță, apoi drumul cobora mult și frumos. Mi-a plăcut coborârea foarte mult, am ajuns la un asfalt și apoi pe o stradă care părea o stradă dintr-un sat oarecare.

Am întrebat un om unde sunt, iar acesta, am înțeles că a spus Petrocile.

I-am sunat pe ai mei să le spun că sunt într-un sat care se cheamă Petrocile… Mama, care a făcut facultatea în Brașov, m-a întrebat dacă nu cumva sunt chiar în Brașov pe o stradă care se cheamă Tocile. Am întrebat din nou și am aflat că mama avea dreptate, eram în Brașov pe o stradă numită Tocile.

Sincer, nu înțeleg nici acum de ce s-au amuzat atât de mult ai mei, mare lucru că m-am rătăcit și eu odată… 🙂

Au venit bineînțeles după mine, m-au găsit pe strada…. Tocile și apoi am fost la mall să ridicăm pachetul de concurs.

Am revenit și am reușit să fac jumătate de tură de recunoaștere când mă întâlnesc cu Alex Ciocan, care era cu un prieten la marcat traseul.

Alex Ciocan mi-a arătat urcarea în creastă și mi-a explicat că s-a modificat traseul față de track, dar să nu mă sperii că e marcat bine, n-am cum să mă rătăcesc.

Restul recunoașterii a fost bine.

A doua zi dimineața am stat pe balconul pensiunii să vedem răsăritul.

La start deja m-am întâlnit cu prieteni din Sibiu, dar nu numai.

Tata s-a dus înapoi la pensiune să facă poze de la jumătatea traseului, unde era și un punct de hidratare și control.

Pe coborărea la punctul de control era o cireadă de vaci, apoi un club de ATV-uri se plimba pe coborăre în sus și în jos.

Așa se face că mulți cicliști au coborât la hidratare printr-un nor de praf.

Eu trebuia să fac două ture, poza de mai jos este din prima tură înainte de intrarea în Poiană, unde urmau să fie coborâte niște scări.

Am ajuns la start din nou după prima tură.

Apoi, la jumătatea turei a doua, am ajuns la hidratare.

Asta este o poză care îmi place foarte mult, de pe traseu

Poza de mai jos cred că este făcută de domnul Alecu Bogdan de la Elephant Bike Club, căruia îi mulțumesc.

La final am primit o frumoasă medalie de finisher și am luat locul 4 la categorie.

Au fost trei curse: de o tură, două ture, trei ture.

Pentru că eram la începutul programului pentru Naționale aveam nevoie de un antrenament dur de 2 ore, deci o tură era prea puțin, chiar dacă aveam șanse la podium. Trei ture era prea mult, deci a rămas varianta cu cea mai mare concurență, de două ture, 40 km.