Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/transalpina-tartarau-muntinu/

Miercuri, în 8 August 2018, am făcut prima oară urcarea din Obârșia Lotrului în Pasul Muntinu.

În 7 August am făcut un Grand Fondo până la lacul Oașa și acolo mi-o fost dor să mai urc în Tărtărău și să-mi dau drumul la Obârșia Lotrului. Atunci ai mei au zis că putem merge la Rânca să stăm câteva zile.

În 2015 când încă se mai dădea tata, am fost cu el și Ionuț Cioica să facem creasta Latoriței și atunci am urcat prima dată în Tărtărău. A fost fain atunci că am prins cu Ionuț pe coborârea în Obârșie aproape 80 la oră.

Așa am plecat de la Cabana Oașa fără nici un stres, că eram în vacanță…

Am mers o vreme pe lângă lac până am ajuns la intersecția cu Valea Frumoasei. După intersecție mi-a apărut pe GPS segmentul „Tărtărău climb”. Atunci, fără să fie în plan m-am gândit să-l atac.

Ai mei comentau:

-Stai mă copile ușor, că-i vacanță.

…dar era așa de faină șoseaua goală-goală, numai pentru mine, că n-am rezistat.

Am avut o poziționare bunicică, m-am bucurat că m-am mai apropiat de prietenul meu Almond.

După Tărtărău mi-am dat drumul în Obârșie, dar n-am mai prins viteza pe care am avut-o în 2015 cu Ionuț Cioica, am atins maxim 71 la oră, numai că mi-a plăcut foarte mult, îmi place mult acea coborâre.

La Obârșie am stat pentru langoși. Ai meu au râs, cum ca langoșii și papanașii au fost alimentația sportivă de vacanță. 🙂

Cu burta cam plină am pornit să atac urcarea din Obârșie în Muntinu.

Cam pe la Stâna din Ștefanul am încetinit un pic că era o turmă de măgari chiar în mijlocul șoselei, dar serpentinele nu mi-au părut foarte grele.

Către Șaua Ștefanul panta s-a cam înclinat…

În șa se vedeau frumos căldările Parângului. N-am fost la ele, dar le-am văzut pe toate din creastă în 2011 când am făcut Creasta Parângului. 🙂

Finișul l-am avut alături de un domn ciclist care nu folosește Strava și care m-a urmărit încă de jos.

Am reușit o poziționare bunuță pe segmentul „Transalpina Nord”, locul 11 din 565…

Chiar dacă nu mi s-a părut greu, în Muntinu îmi tremurau un pic genunchii, dar asta poate pentru că am tras înainte și pe Tărtărău.

Au mai fost și alte aventuri în vacanță despre care nu vreau să mai scriu separat, cum ar fi KOM-ul pe Pasul Buceș-Vulcan.

Toate acestea le-am făcut nu ca să mă întrec cu cineva, ci ca să am amintiri din anul de intrare la liceu.

Vlad Faur