Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/tnq-2019-purple-lines/

În zilele de 20-23 Iunie 2019 am fost în tabăra The North Quest – Purple Lines organizată în Munții Rodnei de Robert Dobai și Iulia Crișan.

Am ajuns joi seara la pensiune, unde m-am pozat cu unul din cei doi urși uriași de lemn.

Prima dată l-am cunoscut pe Wouter Cleppe, care tocmai venise cu Robi dintr-o tură mai mică de verificare a traseelor.

Ziua 1

Prima zi am început-o toți cu o cafea TNQ.

După cafea, am plecat către o urcare destul de lungă, cam de 15 km. Pe urcare, am rămas fără apă, dar pe coborâre urma un izvor. Am trecut prin apropierea vârfului Pietrosul Rodnei prin Șaua Galați, Șaua Gărgălău și Șaua Știol.

Vă dați seama că n-am ținut eu minte denumirile astea, mă uit acum la track pe bikemap.net. 🙂

Am dorit să-mi fac un selfie cu domnul Ștefan Olaru, cu care am fost deja în 3 tabere, cred, și ne-am împrietenit.

Pe urcare am fost urmăriți de norul din poza de mai jos, care nu ne-a udat decât puțin, către final.

Mai jos, la refugiul Salvamont, am oprit cu Robi să luăm apă.

Prima șa în care am ajuns am aflat că se numește Șaua Galați. În poză drumul pare mai lat, dar este de fapt un singletrail, iar abruptul este mai mare decât pare.

Aici este ultima coborâre din prima zi, o coborâre pietroasă, cu bolovani mari.

Pe coborâre, către final, nu mi-or mai ținut frânele din cauză că erau foarte încinse. Cum venea un mic drop, n-am putut frâna, dar am controlat bicla, am făcut un fel de drift și am reusit să desprind piciorul stâng din SPD, dar am căzut pe o parte pe iarbă, nu rău.

Spre seară, toată lumea era foarte obosită, dar toți am fost încântați de peisaje

Ziua 2

Ziua doi a început cu cafea, ca de obicei, vremea părea bună.

Am urcat biclele pe mașină, urmând să mergem la baza unei urcări.

Ne-am tot distrat chiar de la plecare, de la urcatul bicicletelor pe mașină, că Paul îl întreba pe Robi:

-Ai nevoie de ajutor sau dacă ne uităm îți ajunge?
-Dacă vă uitați îmi e de-ajuns!

Mi-am făcut selfie și cu domnul Paul Rad, care mă lasă să-i spun Paul.

După o mică urcare și o ușoară coborâre am ajuns la o mănăstire unde am făcut o regrupare. Era un izvor acolo, de unde am luat apă.

Eu am glumit cu Wouter, spunându-i:

-Mr. Wouter, this is holy water, because is near the monastery

Toată lumea s-a distrat apoi, spunând că avem la noi apă sfințită

Cam doi kilometri am mai urcat de la mănăstire, apoi am intrat pe offroad.

Pe urcare, am luat-o înainte să fac ceva poze și filmări….

Foarte frumos era forestierul.

Roata de mai jos, care poate a fost vreodată de la o moară, nu se învărtea, deși curgea apă pe ea. Noi am luat-o pe drumul care abia se vede în dreapta.

Pe parcursul urcării, am observat că pierd presiune din roata spate. Wouter a văzut că am o tăietură pe lateral la cauciuc. Cam mare era tăietura, vreo 3 cm, mi-o fost ciudă, că era cauciucul nou, cu EXO, și era prima dată când ieșeam cu el.

Wouter mi-a umflat roata, și am continuat să urcăm.

Văzând eu că Robert este în fața mea cu Paul Rad, m-am gândit că ar fi amuzant să fac o glumă, cam cum făceam și cu Vlad Urzik, și să-l depășesc pe Robi.

Când să-l depășesc pe dreapta, am virat prea mult și mi-a intrat roata față în vârful unui brad prăbușit. M-am dat de-a rostogolul LA DEAL, făcând istorie în taberele TNQ cu căderea pe urcare. Devin faimos, fac lucruri rare. 🙂 🙂 🙂

Toată lumea a așteptat să-mi revin din căzătură. Acasă, tata a zis că e blestemul ursului TNQ, că scria în regulament să nu depășești ghidul. 🙂

Bineînțeles că am continuat să merg, până când, fiind eu aproape pe jantă, Wouter mi-a pus cameră în loc de tubeless.

Mai sus era Wouter, care m-a ajutat foarte mult cu pana, în sensul că mi-a făcut-o în întregime. 🙂

Rezultatul căzăturii a fost un cot julit, genunchiul umflat și o bătuceală pe șold. Nu mai pun miștourile colegilor, că alea erau faine, mă făceau să uit durerea.

La pensiune, Wouter mi-a spus că s-o vorbit de mine pe mașina și că, din păcate, am primit numai nota 8 pentru căzătură, deoarece mai trebuie să lucrez la aterizări… 🙂 🙂

După căzătură, toată lumea făcea glume, ca să-mi ridice moralul. Robi mă atenționa:

-Grijă la brad, domnu’ Faur!

Pe coborare, la o regrupare, Paul scoate o cârpă și își șterge lanțul. Paul are un Cannondale cu jumătate de furcă furcă Lefty la care ține foarte mult.

Robi se uită la el și îi zice:

-Să nu-mi spui că tu cari cârpa aia după tine să-ți cureți lanțul!

Am râs, dar și eu țin foarte mult la bicicleta mea.

Ziua 3

În ziua trei, mi-am făcut selfie cu Wouter

Aici mi-a spus și el:

-By the way Mr. Vlad is not Mr. Wouter is Wouter because, other way, I feel seventy not forty.

În poza de mai sus mi-am făcut o poză cu colegii și cu Cascada Cailor, iar mai jos eram cam pe ultima creastă, ne îndreptam spre coborâre.

Din acest izvor curgea apă minerală naturală, cu bule, foarte bună, era ca o apă minerală normală.

Cascada Cailor

Eu am fost surprins de locurile foarte frumose din Munții Rodnei, unde n-am fost niciodată.

Le mulțumesc frumos lui Robert și Iuliei pentru cea mai frumoasă tabără în care am fost.

Îi mulțumesc și domnului Attila Dobai pentru mâncarea delicioasă din camp.

Ii mai mulțumesc foarte mult lui Wouter Cleppe că m-a ajutat cu sfaturi și cu pana.