Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/02bikeaventuria/

Sâmbătă, în 27.04.2012, am tras o tură faină în Trascău împreună cu drJohn de la RoCicloMania. Tura era etichetată drept tură de explorare, deci avea un final deschis. La sfârșit, a ieşit o tură absolut superbă pe traseul:

Presaca Ampoiului – Valea Fenesului – Cheile Caprei – Poiana Măgurii – La Prepelice – Valea lui Ghibarţ – La Prepelice – Lunca Meteşului – Lunca Ampoiţei – Ampoiţa – Piatra Boului – Piatra Corbului – Meteş – Presaca Ampoiului

Aşadar vineri seara, după ce am tras o tură de relaxare cu Vladu, despre care vom scrie mâine, ne găsim cu drJohn pe Yahoo să povestim de proiecte metebistice. Îl invităm în tura de sâmbătă cu gândul să explorăm ciclabilitatea în Valea Lui Ghibarţ.

Planul era să plecăm din Presaca Ampoiului până în Feneş, să suim pe Valea Feneşului până deasupra de Cheile Caprei, apoi după un pushbike sănătos să ajungem undeva aproape de vf. Poiana Măgurii de unde să ne dăm drumul La Prepelice şi pe urmă pe Valea lui Ghibarţ. Dacă era ciclabilă, bine, coboram în Presaca Ampoiului, dacă nu, aveam noi o varianta de rezervă.

Bun. Dăm biclele jos de pe maşină în Presaca, ne urcăm pe ele şi după 3-4 km pedalam deja în sus pe Valea Feneşului.

Atmosferă relaxată, urcuşul numai bun de antrenament, valea nu era aglomerată, rar câte o maşină sau căruţă ne amintea că nu suntem singuri. După o bucată de vreme şi câteva serpentine, prindem să vedem Cheile Caprei. Poate ştii, noi am mai fost aici în vara anului trecut, avem poveste aici http://www.acasenii.ro/2012/07/20/acasenii-in-cheile-fenesului/.

No, în Cheile Feneşului Vladu citeşte în întregime ce e scris pe cruce, facem poze, ne distrăm cu drJohn, de-astea…

Trecem de chei şi ajungem la locul unde trebuia trecută apa, trecere pe care o facem pe un fel de…pod, ca să-l numim aşa…

După ce trecem apa facem pauză pentru alimentarea cu energie şi hidratare, pentru că urma o porţiune mai dură.

Mâncăm deci, apoi erau proiectaţi 1,54 km de pushbike, cam criminal ce-i drept, până în Poiana Măgurii. Acuma, orice tură a noastră va conţine şi o porţiune de pushbike pe motiv că nu prea poţi face omletă dacă nu spargi ouă, adică nu-ţi poţi da drumul de undeva de unde n-ai urcat. Acuma, depinde şi ce-ţi place, noi suntem tare încântaţi de ideea de bike-adventure.

Pushbike, deci! Chestia asta… împinsul bicicletei la deal, ar trebui să se constituie într-un sport în sine, pentru că solicită o mulţime de muşchi, dar pe de altă parte este şi o bună ocazie de socializare. Mai zicem câte un banc, mai povestim, ne mai uităm în sus pe Valea Feneşului încercând să identificăm vârfuri.

Acuma, din viaţa muntelui ştii că media la urcare pe munte este de 2-4km distanţă şi 300 de m caştig în altitudine pe oră. Aşa am proiectat tura, aşa a şi ieşit, într-o oră toţi trei pedalam la marginea Poienii Măgurii pe nişte drumuri superbe! Toată lumea e de acord că a meritat pushbike-ul, pozăm vârful, ne bucurăm de peisaj, o să vezi în pozopoveste.

Din Poiana Măgurii ai coborâre continuă până la Prepelice. Înainte de a ne da drumul la vale însă, admirăm Lazu Mărului şi Dosu Blidarului, locuri pe unde am urcat în tura denumită de noi Revelaţia.

Ne dăm aşadar la vale, o bună ocazie pentru Vlad să-şi dezvolte abilităţile pe coborâre. La Prepelice Vlad verifică cabana vânătorească, îşi mai imaginează el cum stau vânătorii şi se luptă cu urşii pe-acolo, are 10 ani, ce vrei?, pe urmă ne dăm drumul pe Valea lui Ghibarţ.

Coborâm frumos, pe un drum destul de bun, ajungem în apropierea Peşterii Ghibarţ, apoi drumul se opreşte în faţă dar continuă în stânga, trecând valea. Trecem şi noi valea, drumul e un forestier în toată regula, ne dăm seama că nu duce în Presaca Ampoiului aşa că ne întoarcem la Prepelice, urcând valea încet, dar pe bicle.

De la Prepelice e numai coborâre. La un moment dat, într-o deschidere printre copaci pozăm Cheile Ampoiţei dintr-un unghi inedit.

Cuvântul de ordine e „coborâre”. Înainte de a ajunge în Lunca Meteşului, drumul foloseşte nişte conducte mari, de beton pentru drenarea apelor de pe versanţi. Una din conducte e spartă, are în ea o gaură cam de 50 de cm, o văd prea târziu ca să compresez furca pentru un hop şi decid să ridic roata faţă. Faţa trece, spatele se izbeşte brutal în marginea conductei. N-am apucat să silabisesc cuvântul „snakebite” că eram pe jantă încercând cu greu să controlez oprirea. Facem pana, apoi nu mai avem istorie. Cobori frumos, din Lunca Meteşului deja pe asfalt, treci Cheile Ampoiţei într-o viteză nebună…30-40-50 la oră, cât te lasă pe tine limita capacităţii de conservare.

Mai jos de Chei, în poziţie de coborâre şi la o viteză dementă, trec pe lângă un grup de fete şi băieţi ce fuseseră la un picnic cred. O fată mai răsărită, ca la vreo 17-18 ani, o atenţionează pe alta:

-Ni, tu, la ăsta…

Mai apuc s-aud doar vag ceva consideraţii privitor la vârstă, cred ca ideea era că-s prea bătrân ca să mă dau, dar Vladu nu crede asta, deci o să mă dau şi pe viitor… 🙂

Din Ampoiţa urci sub Piatra Boului şi cobori în Valea Ampoiului ceva mai sus de Piatra Corbului şi de-aici deja e rulaj pe şosea.

Mă rog, n-am eu cuvinte să-ţi povestesc ce oboseală plăcută simţeam toţi trei pe maşină, ce sentiment de aventură adevărată… Frumos…

Mulţumim drJohn pentru o tură superbă.

Pozopovestea dacă dorești s-o vezi se găsește la noi pe Picasa.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii

NOTĂ: Track-ul a fost înregistrat cu un GPS Garmin Etrex Vista HCx și are strict rol de documentare, nu îți recomand să mergi după el cu bicicleta și nici nu sunt responsabil dacă o vei face și pătești ceva!

Save