Capacul Dâmbăului

Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/capacul-dambaului/

În 19.07.2013 am parcurs cu Dom’ Vladu, în Trascău, traseul:

Feneș – Pătrângeni – Zlatna – Vâltori – Valea Morilor – Dealu Grozei – Valea Grozei – Valea Feneșului – Cheia Feneșului – Feneș

Valea Morilor, geografic vorbind, este pe limita vestică a Trascăului, știi asta din studiile lui Ion Popescu Argeșel privind Munții Trascăului.

Tura asta am mai făcut-o exact cu un an înainte, dar voiam musai s-o refacem ca să înregistrăm track-ul mai bine. Și chiar am făcut asta, în 12.07.2013. Numai că atunci, ceva s-a întâmplat.

În 12 Iulie, ne-am dus să refacem tura. Am urcat bine și ne-am dat vitejește la vale, numai că, cu vreo 3 km înainte de Cheia Feneșului, Vladu a căzut rău. Drumul era puțin moale și el nu și-a calculat bine trasa de coboâre, astfel că a prins marginea noroioasă a drumului și nu s-a mai redresat…

Sunt convins că n-ai vrea să știi ce a fost în sufletul meu când l-am văzut balansându-se… După balansare s-a pierdut cu firea și s-a așezat în șa, ridicând picioarele de pe pedale, probabil din instinctul de a pune piciorul jos, dar mergea cam cu 30 km/h și știi și tu că asta nu merge, dimpotrivă, dezechilibrul a fost și mai mare, astfel că m-am trezit cu el grămadă în mijlocul drumului…

Acesta este un blog, adică un jurnal electronic. Va să zică un site în care un tătic și un copil își destăinuie aventurile, întâmplările, călătoriile, jocurile.

Noi nu vindem nimic! Nici imagine, nici turism, nici biciclete, nici energizante, nici educație, nici ecologie. Traim niște lucruri și le facem publice, poate vor și alții să urmeze calea asta și să le facem viața mai ușoară, astfel că acest jurnal n-ar însemna nimic dacă nu ți-aș spune adevărul, știi ? Dacă am împins la deal 2 km îți spun, nu fac pe secretosul ca să crezi că eu sau copilul meu suntem ceva bredpiți (barbarism de la Brad Pitt), dacă am căzut eu, ți-am spus, dacă am suit pe bicla dar cu viteza melcului iar ți-am zis, acum a căzut Vlad și îți spun.

M-am dat mult cu copilul ăsta. Mult! Coborârile din ce în ce mai tehnice, cu grijă și progresiv alese, m-au făcut să am mare-mare încredere în el, iar valea asta o mai făcusem și chiar n-are nici un element de tehnică avansată. Nici pietre, nici ruperi de pantă, nici șleauri, nimic. Curbe și atât! Ce explicație am? Îmi vine în minte doar neatenția. Știind valea, Vladu a dat drumul la frână și n-a mai ales trase, era prea preocupat să meargă tare, fără însă să aibă mare experiență pe noroi.

Acum are…

L-am întrebat dacă mai vrea MTB, la fel cum l-am întrebat și anul trecut, când aproape rupsese bicla la Geiger MTB Challange. Răspunsul a fost atât de ferm încât m-am cutremurat: „Facem MTB!”. A doua zi am mers singur pe „Piatra Muncelului”, iar a treia zi am făcut cu el „Vertebra Centrală” unde a coborât excelent pentru un copil care cu două zile înainte căzuse rău.

În principiu, toate ar fi fost bune, dar simțeam ceva la el, cu privire la Valea Feneșului… Am hotărât să facem din nou valea, doar pentru a se lupta cu fricuța din suflețel, n-o puteam lăsa așa. În 17.07.2013 am mers în Feneș să facem din nou tura. Am mers până în Vâltori (cam 8 km), iar acolo Vladu acuză dureri puternice de burtică. Mi-a fost clar că avea o problemă cu Valea Feneșului, așa că n-am continuat, ne-am întors la mașină și ne-am luat câte-o pizza, num-așa de ciudă.

În 18.07.2013 am mers pe „Capacul Bucerzii”, iar în 19 Vladu mi-a spus că vrea să dăm gata Valea Feneșului, că simte el că acum e ok.

În Feneș nu era prea speriat…

Am ajuns în Zlatna, am suit în Vâltori, apoi în Runc, apoi drumul s-a deschis frumos:

Aproape de Poiana cu Narcise, un microbuz de rromi culegea afine. M-am temut puțin, iar după felul în care ne priveau tind să cred că aveam dreptate să mă tem. Nu pentru că erau rromi, ci pentru sentimentul că nu aveau aprobare să culeagă fructe de pădure.

Ultima parte a urcării e destul de tehnică. 700m lungime, înclinația de 11%, câștig de altitudine de 82 m. Vladu a suit cu 3.9 km/oră, am filmat ieșirea în vârf, ca să vezi cum e acolo, dacă n-ai fost încă…

Apoi a urmat coborârea, mult mai prudentă decât prima oară. Pe coborâre am oprit să ne uităm la Poiana Măgurii unde am fost cu prietenul drJohn de la RoCicloMania. Pentru că acesta avea resentimente cu privire la urcarea din Feneș în Cheia Feneșului, Vladu decide să ne răzbunăm pe ea pentru drJohn, coborând-o… drJohn, ai mesaj inclus: