Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/36decupajul/

Luni, 09.06.2014, am tras o tură în Trascău, tură care va fi pusă pe Hartă exact așa:

Craiva – Dealu Viilor – Piatra Craivei – Pietrele Popii – Cricău – Craiva

În 2013 eu și Vlad am lucrat mult la Harta GPS, dar tot ne-au mai rămas ture proiectate și nefăcute. Cum sâmbătă am fost în Cindrel, am zis că luni să tragem o tură ușoară, de recuperare, vreo 45 de km. Ionuț a zis că vine și el cu noi și s-a mai anunțat un băiat, Radu.

Acuma, aș vrea să-ți vorbesc puțin despre creasta pe care se află Piatra Craivii sau Craivei, cum vrei tu să-i spui.  Creasta asta, pornește de pe vf. Drogului.  Vf. Drogului are 1177 m și este flancat la Vest de Muntele Bucerzii iar la Est de Dealul Caprei, intre care îs formate cunoscutele Chei ale Turcului prin care cobori frumos din creastă către Întregalde.

No, din vf.Drogului pleacă spre Sud-Est o creastă. Prima dată cobori într-o șa pe care vf.Drogului o face cu vf.Sfredelașu, apoi creasta continuă până pe vf.Fabian, pe care îl recunoști și pentru mica urcare pe care o ai de făcut acolo, apoi destul de iute ajungi la Piatra Craivii. Dacă te sui pe Piatră o să vezi despre ce-ți vorbesc acum: de la Piatra Craivii, creasta mare se imparte în două mai mici. Dacă ai vrea să mergi în linie dreaptă de la Piatra Craivii la Craiva ai trece de fapt printr-o vale, unde se găsește sătucul părăsit Craiva Veche. Numesc eu, de capul meu așa, valea asta „Valea Craivii”. Cele două creste în care-ți spun că se împarte creasta principală încadrează deci această vale și cuibușesc în ea Craiva Veche.

Dacă stai deci pe Valea Craivii și privești în Craiva, creasta din dreapta geografic este un interfluviu între Valea Craivii și Valea Bucerzii. Creasta din stânga geografic este interfluviu cu Valea Cricăului, ți-am trasat-o mai jos cu negru.

No, asta din urmă era ținta de azi, pentru că eram aproape sigur că  acolo este drum ciclabil. E adevarat, nu te înșeli, vreau să merg pe toate văile și crestele din Trascău, ca să-ți pot spune care e ciclabilă sau nu.

Am pornit deci din Alba-Iulia, io cu dom’ Vladu, Ionuț și Radu. Rulajul a fost bun de încălzire, din Craiva am purces la urcare pe Dealu Viilor. Urcănd, studiem creasta pe care vom coborî și parcă-parcă se vede un drum prin pădurea aia. Planul deci este să suim până la stâna de sub Piatra Craivii, să accedem la creastă și să n-o mai lăsăm să ne scape până în Cricău. Creasta o vezi în poza de mai jos, de la Piatra Craivii spre dreapta.

Toate bune, Vladu suie tot mai bine pe biclă, iar Ionuț, care e foarte bun, ne mai așteaptă din când în când răbdător, aici mai jos privind spre Poiana Ursoi, sau Poiana Inimii ori Dragostei cum le place unora să-i spună…

În urcare, dacă te oprești unde trebuie ai ocazia să vezi în același timp vf.Curetului și Dealu Stânii. Dealu Stânii este format de fapt din două proeminențe, le vezi în stânga pozei de mai jos. Vf. Curetului îl vezi în dreapta, departe, ăla golașu’, unu din vărfurile pe  care-mi place cel mai tare să mă sui cu bicla.

În drum, Ionuț, care e într-adevăr bun, vede o urcare extrem de tehnică, pe care toți am ocolit-o, strict pe stâncă. A mai urcat-o el, dar azi nu i-a decuplat SPD-ul la timp și și-a strâmbat schimbătorul spate. La izvorul de la Piatra Craivii tot regla la el, o să vezi în pozopoveste.

De la stână ne întoarcem cu fața spre Sud-Est, chiar de la izvor, este drum. Suim în creastă unde drumul vechi este acum înțelenit și plin de spini. Coborâri tehnice pe trail, foarte fain era pe-aici, dacă n-ar fi răsărit mii de tufe cu spini. Ocolim cum putem, ajungem la locul unde pădurea e întreruptă spre Valea Cricăului, suim spre pădure. Urc abrupt pe iarbă și simt că n-am stabilitate pe spate. Pană!

Strig la Ionuț că întârzii, între timp apare Vlad cu Radu. Vladu se plânge că-i e moale roata. O pipăi și nu pare. Rămân să-mi fac pana, ei merg la Ionuț. După ce-mi pun roata, ajung la locul unde se aflau când ce să vezi? Ionuț îi făcea penele lui Vlad. Penele că erau două… și pe față și pe spate.

Punem petece, mai am o cameră nouă.

Coborârea pe sub Pietrile Popii nu m-a dezamăgit! Drumul e lat și bun, deși nu mai pare folosit demult. Pe jos conuri de brad care trosnesc sub roțile biclei, miros de brad, o coborâre de vis…

Înainte de a ne lansa în Cricău, ieșim din pădure și fssss… fac pană și pe față. Ionuț, un copil tare fain, mă ajută să o fac.

Oricum, de aici din piemont ai priveliște faină atât asupra Craivei cât și a Cricăului.

Apoi ne-am dat drumul în Cricău și am rulat până în Alba-Iulia. În oraș am mers la Framm’s unde am băut bere Radler fără alcool, apoi, spre casă, coborănd Poarta Cetății, am călcat pe o grămadă de sticle sparte pe care nu le-am văzut, am spart ambele roți și am căzut spectaculos, fisurăndu-mi o coastă pe partea dreaptă. La lucru gata! În cădere, am dat cu capul de un pod de lemn, ca norocul că aveam cască.

Să poarți cască, prietene!

A doua zi mă caută Ionuț să-mi zică de pana pe care o are și el, doar că era o înțepătură mică și s-a desumflat doar a doua zi. Șapte pene într-o tură de nici 50 de km, nu-mi vine în minte decât povestea cu croitorașul cel viteaz și muștele: „șapte dintr-o lovitură”.

Bun! Acuma… eu nu-s chiar bine, ceea ce ție nu-ți doresc, așa că va trebui să regândim planul pe anul ăsta care cuprindea creste, văi, munți nebătuți și alte minuni acăsenești.

O soluție rezonabilă ar fi câteva concursuri de MTB pentru Vlad, ca măcar unul dintre noi să pedaleze, nu știu acum, o să mă uit ce programe mai au prietenii de la Clujul Pedalează și facem un plan, crestele mari le amânăm un pic. Sper că nu mult, se zice că fisurile de coaste trec cam în 3-4 săptămâni.

Dacă-ți place să te uiți la poze nu rata pozopovestea.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Trăiește intens, revenim noi repede cu o soluție tranzitorie…
Acăsenii