Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/maraton-mtb-sureanu-2014/

Așadar a venit și clipa asta! Nu mă gândeam că o să fie atât de iute, dar iată că s-a întâmplat, Vladu a participat singur la un maraton. Bineînțeles că n-a avut categorie, așa că s-a înscris la 14-18 ani. Îți povestesc cum a fost cu bune și cu rele.

Maratonul ăsta a fost organizat și anul trecut cred, nu sunt sigur, dar parcă sub forma unui circuit cross-country. Nu-mi amintesc să fi avut mare succes. Anul ăsta, asociația noastră sportivă Bicheru Cycling și magazinul albaiulian de biciclete și service Alba Sport Vision (ASV) au hotărât să se implice în organizarea evenimentului finanțat cumva de Consiliul Județean Alba. Acuma, Robi, patronul ASV, e și el bicher, adică membru Bicheru Cycling, deci uite cum energia de mountainbike albaiulian fuzionează în scopuri bune.

Am să fiu clar: dacă nu se implicau ASV și Bicheru Cycling, finalitatea era cea de la editia de anul trecut, adică vreo 10 participanți.

Traseul (20km, 580 dif.nivel), destul de ușor pentru a stimula sportul amator (acesta a fost scopul din cât înțeleg), a fost făcut de Bicheru Cycling, mai precis de Sorin Toma, care are o cabană în zonă și știe potecile locului ca nimeni altul. Marcajul a fost făcute de ASV și Bicheru Cycling, greu se putea rătăci cineva, dar s-a întâmplat parcă și asta, din păcate, nimeni nu-și explică cum.

No, cum se implicaseră și bicherii, acăsenii nu puteau lipsi!

Am hotărât că putem contribui cu ce putem și noi, adică cu ceva poze, filmări, na, am zis că să fim parteneri media la eveniment. În plus, traseul fiind ușurel și nu tare lung, Vladu a decis să meargă prima oară singur la un maraton.

Toate bune, am ajuns noi la coliba unchiului… Toma, cum numesc bicherii cabana lui Sorin Toma. Omul nu era acasă că era la marcat, așa că îl așteptăm un pic.

Eu cu Vladu luăm biclele și dăm o raită pe traseu. Vedem „jgheabul”, cea mai periculoasă coborâre din circuit, ne vedem cu Toma la Poarta Raiului, după care ne ducem la cabană să punem cortul, că ne lăsa Toma să facem camping la el.

Vine Toma cu  o mască în formă de cap de cal, cu care îl sperie pe Vlad, apoi Cirică, care căuta în disperare locul exact unde era semnal. Când l-a găsit, a constatat că semnalul venea numai dacă aveai antenă, așa că ținea un picior ridicat ca să prindă mai ușor… unde GSM.

Încet, încet, bicherii se adună la Toma. Se vorbește despre traseu, marcaj, viitor, posibilități. Toma face focul, bem o bere, e extraordinar de fain.

Ne întâlnim cu alți prieteni care au cabane prin zonă, amici din școala generală, oameni pe care nu i-am mai văzut de 35 de ani, depănăm amintiri, ne mirăm ce grași suntem, de-astea.

A doua zi, mergem la start. Ne vedem cu Ovidiu Ciobanu si Andy, știți voi, prietenii noștri din Cluj. Nici Andy n-are categorie, el are 13 ani, a venit ca și noi, pentru experiență.

Vin aiudenii, oamenii faini cu care am fost pe Gruiu Lupului în tura numită Aiudeanca.

În fine, Vladu se înscrie, eu mă pregătesc să merg la stână, hotărâsem cu bicherii să fac poze la stână, să închid traseul de pe jgheab după ultimul concurent să nu se întâmple ceva acolo, apoi să merg în ultima curbă înainte de sosire să mai fac un set de poze.

La stână, pun gopro-ul pe biclă să filmeze urcarea apoi mă duc în lateral să fac poze:

Mă simt bine, deși am ceva emoții pentru Vlad. Am o stație de emisie-recepție de la Salvamont, aud că se dă startul, care a întârziat cam cu 40 de minute.

Concurenții au de făcut o coborâre, o urcare, o trecere peste râu și altă urcare ca să ajungă la stână, deci deja vin destul de răsfirați, mă bucur că am ales bine locul. Ultima concurentă de la fete urcă, imi iau bicla și mă duc pe jgheab. Acolo mă văd cu Bianca, fetița soților Toma din Aiud, cu care sunt bucuros să cobor, e un copil tare binecrescut…

La Poarta Raiului o iau spre sosire, pedalând agale, nu mi-am dat seama cât timp am stat în jgheab, așa că ratez primul concurent, dar îl pozez din spate.

Merg mai departe, dar îs atent și îl prind pe al doilea și al treilea concurent, care era chiar Ionuț Cioica. Bine Ionuț!

Ajung în sfărșit la locul stabilit și încep să pozez din nou. Ajunge Andy Ciobanu, cred că pe locul 11 la general!

Bravo Andy! Bine mă copile !

Mi-i drag de Andy ca de copilul meu, poate și pentru că am pedalat împreună încă de când era micuț de tot și nu câștigase atâtea premii câte are acum. La 13 ani copilul ăsta ajunge în primul lot la un maraton la care n-are categorie de vârstă, ceea ce e foarte tare, a ajuns înaintea multor oameni care au avut podium.

Mai pozez câțiva concurenți și văd și unul care se întoarce de la Start. E Andy, care a venit să stea cu mine la pozat. Mă bucur mult, apreciez Andy, mulțam fain că te-ai gândit la mine!

Vine Toma. Un Logan roșu trece pe lângă el împroșcându-l cu pietre. Toma înjură de mama focului, pe bună dreptate, oricum îl știa pe proprietar, era un prieten de-al său mai distrat…

Apare și Vladu, la 1 ora 40 min, extraordinar de bine pentru un copil de 11 ani. Strig cu Andy să-l încurajăm, el ne cere apă, a rămas pe ultimii 4 km de urcare fără apă, că a ratat punctul de hidratare din Poarta Raiului. Eu nu mai am, dar îl încurajez să meargă la sosire că mai sunt 500 de metri. E deshidratat, nu pare fericit…

Mai departe mi-a povestit maică-sa, care era la sosire. Când l-au văzut că vine, bicherii au dat alarma, printr-un semnal secret care suna cam așa:

-Mă, vine-a nost ăl’ mic mă!

Ca la un semn, bicherii se aliniază și-l încurajază pe Vlad până la sosire, unde a ajuns înaintea unei treimi bune de concurenți. Urmează poze cu prietenii:

Apoi a urmat hidratarea și odihna binemeritată. Vladu a terminat primul lui maraton În care a fost de unul singur, pe cont propriu. Îs fericit. Este și el. După maraton Marin îi explică unde era punctul de hidratare și cum trebuie să-și planifice hidratarea încă de la start.

O fost fain.

Pozopovestea noastră am postat-o la noi pe Picasa.

Pozele de la maraton și alte filmări de la concurs le găsiți pe pagina noastră de Facebook, respectiv:

Poze concurs.

Poze premiere.

Filmare stână.

Filmare Start.

Filmare Sosire.

No! Mulțam Toma că m-ai primit cu cortul la coliba ta, mulțam Bianca c-ai coborât cu mine pe jgheab și m-ai făcut să mă simt util, mulțam Robi că l-ai menționat pe Vlad ca cel mai tânăr concurent din concurs, mulțam Andy c-ai venit să stai cu mine la pozat după ce-ai ajuns.

În afară de Andy, care este un copil extraordinar, mai știam un copil din concurs, îl văzusem mai demult, prin 2011 prima oară, cred, la o cursă de copii și i-am tot urmărit evoluția. O să ajungă fără îndoială un mare campion, chiar îi doresc tot binele din lume. După festivitatea de premiere i-am spus „Bravo, ai mers foarte bine!”. S-a uitat la mine surprins, apoi s-a uitat prin mine, n-a spus absolut nimic și mi-a întors spatele. Evident, copilul nu e de vină pentru lipsa de politețe elementară, educația trebuie să ți-o facă familia.

No. Noi am încercat să acoperim cât mai bine evenimentul cu poze și filmări, cred că am și reușit.

Atât! Să fii bine!