Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/tnq-2019-apprentice/

A doua zi adevărată de tabără Village Warrior era sâmbătă, în 4 Mai.

Sâmbăta este de obicei cea mai grea zi din Village Warrior, ca să își merite fiecare locul la grill-party seara.

Trebuia să facem cam 50 de km să vedem un lac care se numea Iezerul Mare și este o rezervație protejată, dar până la urma am făcut 60 de km și fiecare a fost foarte muncit. 🙂

Ca să citesc acasă despre Iezerul Mare, mi-au căutat ai mei o descriere cu poze, mult mai faină decât cea de pe Wikipedia pe care or găsit-o pe blogul domnului Peter Lengyel: Iezerul Mare – Munții Igniș, chiar nu am cum să spun mai mult despre acest Iezer.

Pentru mine, care îs pasionat de mașini mari și locuri abandonate, o fost foarte interesant să mergem la un baraj chiar mare, cred că de două ori mai mare ca cel de la Oașa, într-un loc numit Runcu.

Robert ne-a spus că acest baraj de la Runcu a fost început acum 30 de ani, crede, și că s-au investit în el cam un miliard de euro, acum mai având ei nevoie cam de 100-200 de milioane ca să fie terminat.

Pun un link unde se spun multe despre baraj.

Am mers printre clădirile abandonate în care au stat în timp muncitorii de la baraj și am văzut parcuri de mașini vechi abandonate sau care mai funcționau și păreau de pe vremea comunismului, pentru mine a fost foarte interesant.

Problema de sâmbătă era că ba tot ploua, ba mai stătea, până când ne-o prins o răpăială incredibilă cu gheață..

Am pedalat cât am putut până când ne-am dat seama că Robert ne-a dus la o cabană unde se cunoștea cu oamenii de acolo, ca să ne adăpostim. Cred că era un loc care se numea Izvoare, iar Cabana se numea Brăduț.

Mai jos e răpăiala…

Doamnele de acolo îl știau pe Robi și ne-au servit cu ceai, gratis…

Un coleg al nostru, domnul Anto, cred, a întrebat dacă este ceva ciorbă și a primit o farfurie cu ciorbă de varză.

Am fost foarte impresionat de ospitalitatea de la pensiune, mai jos am pozat interiorul.

Cam o oră am stat de ploaie, apoi am făcut câteva coborâri lungi și tehnice până în Breb unde urma să ne pregătim de grill-party. Am ajuns obosiți, plouați și foarte pictați cu noroi, dar cred că toți am fost bucuroși.

Seara am ajuns specialist în făcutul focului împreună cu Suzi Hilbert.

A fost o seară lungă cu cele mai bune grătare pe care le-am mâncat vreodată, două porții mi-am luat…

Mai multe despre grill-party nu spun că se zice că e confidențial, e secret TNQ… 🙂

O fost o zi în care s-au întâmplat foarte multe lucruri, ne-a plouat, ne-am dat la deal, la vale, am băut ceaiuri, am mâncat grătare, am făcut focul, așa că la final am adormit târziu și bucuros.