Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/piatra-secuiului-1/

Anul acesta, acăsenii au stat acasă de Paști. S-au dat cu bicla, au fost la biserică, au fost acăseni la propriu, lucru care nu le prea stă în fire. Oricum, a doua zi de Paști era programată o ieșire outdoor împreună cu Mama Vladului, pentru a vedea și Dumneaei pe unde hălăduie copilul mult iubit.

Acestea fiind zise, Mama Vladului a fost dotată cu bețe de trekking, bocanci își cumpărase deja anul trecut, așa că Domnu Vlad a început inițierea acesteia în tainele mersului pe jos.

Ajunși la baza Pietrei am lăsat-o pe Mami lui Domnu Vlad la un pic de odihnă, iar noi am urcat la Peștera Studenților pentru a căuta geocutia Student’s Cave. Am ajuns acolo și am vizitat frumoasa cavitate, care este mult mai mare decât ne-am imaginat.

Nu găsim geocutia și ne enervăm puțin, pentru că am căutat-o mai bine de-o jumătate de oră la locul specificat. Decidem să renunțăm la căutare pentru că ne lipsea inspirația iar mami se plictisea undeva mai jos pe curba de nivel. Pornim într-o frumoasă plimbare pe la baza pietrei ca să ajungem la Șanțul Mare, în dreptul satului Rîmetea. Identificăm șaua dintre Colții Trascăului și Piatra Secuiului în care trebuie să ajungem. Purcedem la urcare, care este destul de dură. Întâlnim multe persoane de etnie maghiară în drum. Nu suntem dezamăgiți că nu ne salută, pentru că Je și cu Domnu Vlad au fost acum doi ani, tot de Paști, pe același traseu și am constatat că…  Mă rog, dacă ești din Ardeal ești obișnuit cu mârlănia asta… Proasta creștere ridcată la nivel de aristocrație a maghiarilor din Ardeal! Precizez că ungurii din Ungaria sunt cât se poate de OK la acest capitol, salută frumos cu „Hallo”. La fel ungurii bănăţeni sau crişeni, oameni cât se poate de normali… deci problema pare strict ardelenească. Să trecem peste…

Ajungem către șa și satul Rîmetea ni se relevă mai clar decât pe Google Earth.

Ajungem în șa și o rugăm pe mami să ne aștepte să ne repezim până pe Colții Trascăului. Tragem o fugă până acolo unde găsim geocutia. Parcurgem șaua în sens invers și o găsim pe mama Vladului aproape de Piatra Secuiului. Ne facem poze pe vărf și ne aducem aminte de primele ture ale lui Domnu Vlad. Acum doi ani, la numai șase anișori Domnu Vlad parcurgea Piatra Secuiului. Vă invităm să vă amintiți împreună cu noi aventura de atunci aici: http://www.acasenii.ro/piatra-secuiului/. Acolo se găsește o poză asemănătoare cu asta de mai jos…

Acum doi ani Domnu Vlad era cât borna, pe atunci vopsită româneşte, acum e mai mare cu un cap. De asemenea borna e de data asta vopsită ungureşte. Îmi trece prin minte ceva de bun simţ…. pe Piatra Secuiului sunt două borne identice, ce-ar fi să fie una vopsită românește şi alta ungureşte? Despre Făgăraşi şi cum i-am văzut din Trascău am scris într-un post precedent. De pe Piatră privind spre Ardașcheia vedem parapantiști, e firesc asta pentru că în Rîmetea este club de parapantă. Mă uit și văd un tip care aterizează nefiresc de departe de locul de plecare. Îmi spun că o să aibă ceva de urcat cu parapanta în spate, abia azi am aflat că omul căzuse și și-a fracturat coloana vertebrala. Plecăm mai departe spre geocache-ul Piatra Secuiului Sud. Creasta sudică a Pietrei îi aduce aminte lui Alex de Făgăraș…

Foarte viteaz, Domnu Vlad o ajută pe mama domniei-sale la coborâre, și astfel se încheie altă tură frumoasă a acăsenilor. Cum am umblat se vede în track-ul din debutul postării.

Pozopovestea se găsește desigur pe pagina noastră de pe picasa.

Acăsenii