Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:
https://vladfaur.ro/ro/blog/show/valea-frumoasei-prin-vf-cindrel/
În data de 04.06.2011 acăsenii au întreprins o altă tură tare de tot cu biclele.
Practic, acăsenii au urcat vf. Cindrel din Păltiniş după care au coborât în Şaua Ştefleşti, au parcurs Valea Frumoasei şi şoseaua Transalpină de la Oaşa la barajul Tău-Bistra.
Traseul, deci, a fost:
Păltiniş – Poiana Muncelu – Şaua Bătrâna – Şaua Beşineu – vf. Rozdeşti – vf. Şerbănei – Şaua Şerbănei – ref. Cânaia – Şaua Cânaia – vf. Cindrel – Şaua Ştefleşti – Pârâul Graniţei – Oaşa – barajul Tău-Bistra.
Tura a adunat 66.9 km parcurşi şi o diferenţă de nivel de 1830 m. Parcurgerea totală a însumat 10 ore. Am făcut push-bike 17.5 km şi am stat în şaua biclei 49.4 km. Am făcut pauze de masă la Cânaia, la Pârâul Graniţei şi la Oaşa.
Aşaaaaaaaa… Acăsenii deci au întreprins din nou o tură tare de tot, în care lucrurile au stat cam aşa…
Sâmbătă dimineaţa (04.06.2011) la ora 9 punct ne-am prezentat la telescaunul de la Păltiniş. Fără să stăm mult pe gânduri am luat-o către Muncelu.
Precum probabil ştii, la un moment dat marcajul triunghi roşu părăseşte drumul şi merge o vreme prin pădure. Atât de pitorească este pădurea de-aici de merită să opreşti numai s-asculţi păsările. Există aici un freamăt al pădurii pe care acăsenii îl cred specific Cindrelului. Urcăm deci pe drumul de car din pădure într-o atmosferă superbă, c-o zi înainte plouase iar azi umiditatea în pădure era undeva spre 80-90%. Cald şi umezeală, te ducea oricum cu gândul la junglă.
Ajungem în Muncelu unde facem o pauză scurtă.
Vorbim cu cantonierul, care ne întreabă unde mergem. Îi spunem că la Oaşa prin Cânaia. Omul se scarpină neîncrezător în cap, întreabă câţi ani are Domnu Vlad după care ne spune prieteneşte să luăm în calcul înnoptarea la Cânaia. Îi mulţumim şi-o luăm mai departe. Nu mergem mult că întâlnim banda roşie care urcă spre Bătrâna. Aici am cam împins la bicle vro juma de oră bună apoi am ajuns sub Bătrâna unde am făcut o scurtă pauză. Ne suflăm năsucurile şi ne pregătim de coborârea spre Şaua Beşineului.
Trecem val-vârtej prin Şaua Bătrâna unde ne salutăm cu trei trekkeri pe care aveam să-i revedem pe Cindrel. Trecem într-o goană nebună pe lângă izvorul Pizda Babei, poate tocmai ca să evit să-i explic lui Domnu Vlad toponimul şi ajungem în Şaua Beşineu unde începem urcarea pe Rozdeşti pe care o şi dovedim cam în 30 de minute.
De pe Rozdeşti ne dăm drumul spre Şaua Şerbănei. Pe coborâre, Domnu Vlad alunecă cu bicla pe o piatră din cauza vitezei şi trage o căzătură. Pupăm loviturile să treacă, ajungem în Şerbănei şi coborâm în viteză spre Cânaia. Încă o coborâre pe pietre, încă o căzătură pentru Domnu Vlad, tot datorită vitezei, încep să-l bănui că e vitezoman. Pe drum ne depăşesc trei ATV-uri şi un enduro. Ne revedem cu ei la Cânaia, unde mai găsim trei bikeri care urcă şi ei spre Cindrel.
Mai vorbim cu cel mai prietenos biker, mai discutăm şi cu ATV-istii. Oameni practicau ATV şi enduro la nivel de sport. Sporovăim despre echipamente, că e scump şi al lor, ne întreabă cât costă biclele şi se miră foarte de preţ (având în vedere că n-au motor)…
Pleacă ei, plecăm şi noi. În Şaua Cânaia ne întâlnim cu bikerii care se opriseră acolo pentru pauză. Stăm şi noi un pic după care asaltăm Cindrelul. Ajungem la Iezerul Mare unde ne întâlnim din nou cu trekkerii din Şaua Bătrâna. Urcăm greu, se-aud tunete tot mai puternice şi dintr-o dată izbucneşte ploaia. Scoatem pelerinele şi ajungem pe Cindrel prin ceaţă şi nor.
Pe Cindrel, altitudinea este măsurată aproape exact.
Domnu Vlad găseşte geocutia „Cindrel Peak” pe care am înregistrat-o pe www.geocaching.com dar şi pe http://geocaching.plus.ro. Trekkerii erau nişte băieţi tare tineri şi simpatici. Lucrau la Continental (ăia cu anvelopele), aşa că ne remarcă iute cauciucurile. Îi iniţiem în tainele geocaching-ului. Ei vor să mai vadă şi Iezerul Mic aşa că merg încă pe bandă roşie.
Rămaşi singuri pe vârf facem poza de palmares cu Cindrelul şi bicla la 8 ani! Nu putem ascunde că suntem mândri de ispravă.
Coborâm greu de pe Cindrel. E abrupt, sunt jnepeni, sunt pietre, e greu tare. Coborâm pe lângă bicle cu frânele puse şi ne dor genunchii. Ne uităm cu jind la Şaua Ştefleşti care e înierbată, nu sunt pietre acolo, dar parcă nu ne mai apropiem odată. Într-un final ajungem în şa spre bucuria unanimă a acăsenilor.
Coborâm cu furie, parcă ca o răzbunare pentru toţi kilometrii în care am urcat. Ne oprim la Pârâul Graniţei să mâncăm ceva. Ne place acolo. Ne place râul, cabana, brazii, tot.
Ne urcăm pe bicle şi-i dăm bătaie. Ajungem pe Transalpină şi băgăm pe asfalt până la lacul Oaşa. Lacul, ca şi cel de la Gâtul Berbecului, aproape secat.
La cabana Oaşa ne luăm o îngheţată şi o Cola pentru energizare.
Coborâm pe şoseaua udă, e evident că a plouat şi probabil va mai ploua.
Mami lui Domnu Vlad, văzând vremea câinoasă din Şugag unde trebuia să ajungem, urcă în sus pe vale, astfel că ne întâlnim la Lacul Tău-Bistra, unde urcăm biclele pe maşină.
Domnu Vlad, ud leoarcă, este schimbat, uscat şi îmbrăţişat de mami lui, care, previzibil, l-a asteptat cu un Happy Meal de la MacDonalds, precum se ştie plăcerea favorită a lui Domnu Vlad.
Pozopovestea se găseşte ca de obicei pe pagina noastră de pe picasa.
Acăsenii
Bai ce tare… as incerca si eu saua aia cu amortizor 50Km coborare :))
Da, da nici urcarea de 17 km n-o fost usoara, sa stii… 🙂